Comuna Ciumeşti este aşezată în partea vestică a judeţului, la o distanţă de 50 km de reşedinţa de judeţ şi 13 km de Carei, teritoriul administrativ al comunei prelungindu-se până la graniţa cu Ungaria. S-a format ca şi comună separată în anul 2004, după ce trei localităţi s-au dezlipit de comuna Sanislău (Ciumeşti, Berea şi Viişoara).
Localitatea actuală a fost atestată documentar pentru prima dată în 1306. Satul Berea apare în documente încă din secolul XIII, sub numele de Terra Bere.
Localitatea Ciumeşti se situează pe vatra unor aşezări umane din epoca bronzului.
Mai importante sunt însă necropolele celtice din epoca fierului. Grupul de piese de bronz descoperit la Ciumeşti (în anul 2013) face parte din aşa numita categorie a “depozitelor”, adică a grupărilor de arme, podoabe sau unelte ce se găsesc în număr mare în zona Sătmarului, odată cu diferite lucrări de răscolire a pământului. Despre motivele îngropării acestor grupe de obiecte cercetătorii au identificat uneori elemente care susţin că piesele au fost îngropate ca ofrande, fără a lipsi cercetători care să susţină că uneori îngroparea pieselor metalice a avut raţiuni practice, de natură profană.
Piesele au fost descoperite în grădina unei gospodării din Ciumeşti, cu ocazia unor lucrări agricole. În urma anunţării de către descoperitor, Gellért Angyal, specialiştii muzeului s-au prezentat la locul de descoperire, pe data de 12 iunie 2013. În final compoziţia depozitului cuprinde 38 piese de bronz şi 30 de fragmente de turte de bronz. Categoria armelor este reprezentată de opt piese: două pumnale (o piesă ruptă în două bucăţi şi un vârf), cinci topoare cu disc şi spin (trei întregi şi două fragmente de lame) şi un fragment de topor cu manșon, miniatural. Categoria uneltelor este prezentă printr-un număr de 24 piese: 18 seceri (15 seceri cu buton ce au vârful rupt, un fragment de lamă şi două vârfuri), patru celturi (două întregi şi două fragmente de lamă) şi două nicovale/ciocane. Categoria podoabelor este prezentă prin trei brăţări întregi. Trei fragmente de bronzuri provin de la obiecte neidentificate.
Tot pe raza comunei Ciumeşti, în anul 1960, un localnic făcea, total întâmplător, o descoperire arheologică ce avea să se dovedească cea mai importantă din judeţul Satu Mare, dar şi una dintre cele mai spectaculoase din lumea celţilor.
În timpul unor săpături pentru construirea unor grajduri, un sătmărean descoperă, întâmplător, un coif din fier încoronat cu un şoim, o cămaşă de zale din fier, cnemide, fibule din bronz, un inel, două brăţări şi câteva vase din lut, artefacte ce arătau că în această zonă trăia o importantă comunitate celtică. „Coiful celtic de la Ciumeşti face parte din echipamentul unei căpetenii. Piesele mai importante sunt: cămaşă de zale şi apărătoare de picior care au fost fabricate în Grecia pe mărimea proprietarului. Asta înseamnă că defunctul a fost mercenar în luptele între oraşele greceşti şi s-a reîntors în ţara de baştină. În zona Careiului avem unul dintre cele mai importante centre de putere celtice din estul Europei, multe cimitire şi aşezări.
Alături de coiful din fier încoronat cu un şoim au mai fost găsite o cămaşă de zale din fier, cnemide şi fibule din bronz, un inel, două brăţări şi mai multe vase de lut, după cum a fost descoperit şi un mormânt, considerat unic în lume. Descoperirea este cu atât mai spectaculoasă cu cât multe izvoare istorice antice descriu astfel de coifuri cu păsări sau animale, care erau purtate de căpeteniile celţilor, existând reprezentaţii iconografice a unor astfel de coifuri, însă descoperiri arheologice prea puţine.
Ciumeştiul a făcut parte din domeniul neamului Kaplony, iar ulterior din proprietatea descendenţilor acestui neam, familia Csomaközy. Pe lângă ei, au mai posedat teritorii importante în localitate familiile înrudite: Károlyi, Vetési şi Bagosi. După stingerea familiei Csomaközy în 1768, domeniile din localitate au revenit familiei Mészáros, care a întreprins o campanie de colonizare şvăbească.
La începutul secolului XX, cei mai importanţi proprietari au fost conţii Degenfeld.
Ca toate localităţile şvăbeşti, şi Ciumeştiul a suferit din cauza deportărilor locuitorilor germani, în 1945 aproape 150 de locuitori fiind deportaţi în URSS.
Nicolae Ghişan
