Clubul sportiv care a dominat sportul sătmărean de la înființarea sa și până în zilele noastre este Olimpia. Sursele documentare ne informează că în toamna anului 1920 sunt legitimați primii jucători de fotbal pentru echipele Societatea Sportivă Satu Mare și Clubul Atletic Carei, apoi în 1921 pentru Olimpia Satu Mare și Stăruința Satu Mare. Fotbal se juca cu cel puțin un deceniu mai devreme.
Fotbaliști de mare calibru precum Alexandru și Iuliu Borbil, Andrei Sepci și alții, au avut prezențe notabile în echipa națională a României interbelice . Înființată în 19217 de un grup de tineri intelectuali români, susținuți de primarul Augustin Ferenţiu8 și secretarul Virgiliu Băliban , Societatea Sportivă Olimpia va activa mai întâi în campionatul regional de fotbal pe care îl câștigă în intervalul 1926-1927 și se va califica în campionatului național, fiind eliminată în sferturile de finală de echipa Chinezul Timișoara.
Cu toate că era un sport relativ nou pentru sătmăreni, cel puțin din punct de vedere al întrecerilor organizate, fotbalul a fost, cu precădere, cea mai îndrăgită și mai populară ramură sportivă din Satu Mare. Fotbal neorganizat s-a jucat și înainte cu aproximativ un deceniu, până în 1923, când societățile sportive se afiliază Federației Societăților Sportive Românești, pentru a se putea înscrie în competițiile care aveau loc în cadrul diverselor serbări și aniversări orășenești. Primii jucători de fotbal au fost legitimați la Societatea Sportivă Satu Mare (Sz. S.E.) în 1920, club sportiv înființat de altfel în același an. Tot în 1920 se înființează și societatea sportivă Torekves (Munkas Testedzo Egyesulet) a muncitorilor maghiari, care va avea în activitate și o secție de fotbal.
Societatea sportivă care va domina însă fotbalul sătmărean, ia ființă în 1921 purtând numele orașului antic care stă la baza Jocurilor Olimpice, Olimpia Satu Mare. Un alt club sătmărean care va contribui la activitatea fotbalistică a orașului, este cel al comunității evreiești Bar- Kochba și care va participa la campionatul regional până în jurul anilor 1933-1934, după care documentele vremii încetează să mai amintească despre ea.
Până la afilierea la F.S.S.R (Federația Societăților Sportive Românești), asemenea celorlalte societăți sportive, Olimpia va juca doar meciuri amicale cu echipe din județ și din țară, sau chiar din străinătate. Meciurile se jucau de obicei în zilele de duminică, deoarece atunci se putea conta pe numărul mai ridicat al spectatorilor, aceștia fiind nu numai un mijloc de finanțare pentru societățile sportive, ci și unul de propagare a noțiunii de sport în adevăratul sens al cuvântului, în rândurile populației.
Propaganda sportivă, se realiza în mare măsură prin intermediul presei, care anunța în prealabil meciurile, invitând publicul spectator să vină în număr cât mai mare. „Sfătuim pe români să meargă pe arena de întrecere, de câte ori joacă Olimpia pentru că nu vor regreta”.
La Satu Mare sportul predominant fiind fotbalul, în 1932 se organizează cursuri de arbitraj, prima serie promovată fiind formată din: Bogdan Andrei, Husciuc Ioan, Iluţi Teofil, Masulet Mihai, Ursu Ioan, Vercu Vasile. Spicuind câteva dintre disputele fotbalistice din 1922, aflăm din presa vremii că meciul Olimpiei cu Törekvés din luna martie se încheie la egalitate 2:2. În cadrul lunii următoare Olimpia se va deplasa la Careii Mari, unde va învinge pe Victoria din localitate cu scorul de 2:1. Tot în aprilie, Olimpia va juca contra echipei formate din cei mai buni jucători ai cluburilor de fotbal din Baia Mare și Baia Sprie, meci încheiat cu 3:0 în favoarea clubului sătmărean.
În același an au loc întâlniri cu echipe din țările vecine cum ar fi: Cehoslovacia, unde Olimpia este invitată la o „mare emulație de football” în orașul Cassova, iar în luna august are loc meciul Ungaria de West – Olimpia încheiată cu 4:0 în favoarea echipei maghiare „rezultat obținut grație norocului nu superiorității”. Onorarea invitațiilor de către unele cluburi românești cu renume din țară devenea o adevărată sărbătoare pentru sătmăreni, organizându-se cu aceste prilejuri întreceri sportive și banchete. În numărul 47 al ziarului „Satu Mare” din 11 iunie 1922, este descrisă o adevărată ceremonie de întâmpinare a „Victoriei” din Cluj cu „muzică miliară a Regimentului 87 Infanterie, de primarul orașului și întreg clubul Olimpiei”, apelându-se la populație să vină în număr cât mai mare pentru primirea invitațiilor. Programul sportiv consta în următoarele atracții: Ø „3 matchuri: – Törekvés – Olimpia ora 2; -echipa funcționarilor “ Bancei de escont” – cu echipa ziariștilor (match comic) la ora 4; -culmea zilei Victoria-Olimpia. Ø 9-Banchet la care sunt rugați românii să ia parte”.
Meciul dintre Victoria și Olimpia se încheie cu 4:1 și lasă o frumoasă impresie asupra publicului. Se constată deci că, încă din primii ani de fotbal, autoritățile locale au sprijinit activitatea sportivă, cum de altfel o vor face în toți anii care vor urma dorind să amplifice înclinațiile sportive ale sătmărenilor. Eforturile depuse nu au rămas fără ecou, manifestațiile sportive având priză la publicul care se aduna la toate întrecerile organizate, fie cu ocazia anumitor sărbători sau în scopuri caritabile. O astfel de serbare sportivă s-a organizat în 25 aprilie 1922 de societățile sportive și cele de binefacere a orașului, la convocarea colonelului Abegg, veniturile încasate urmând să fie împărțite aproape în întregime societății orfanilor de război.
Sursa: Claudiu Porumbăcean – Studiii și comunicări 2021
Nicolae Ghișan