Comuna Vama este aşezată la extremitatea estică a Ţării Oaşului la poalele Munţilor Oaşului şi Gutâiului bogaţi în minereuri . Prelungirile acestor culmi poartă diferite denumiri dar cele mai cunoscute de locuitorii comunei care de altfel învecinează comuna sunt Puturoasa şi Heghişa, Dealul Biltului şi Cornetului . La nord Vama se învecinează cu oraşul Negreşti Oaş, despărţită oarecum de acest tânăr oraş de râul Talna care altădată nu a curs prin Vama având albia spre Valea Măriei.
Dealurile care învecinează comuna sunt tăiate de văi înguste prin care curg ape repezi unul din acestea fiind râul Talna care nu seacă niciodată, impărţită până la intrarea în comună în două ramuri care se unesc în raza comunei şi apoi aşa unită traversează întreaga comună, vărsându-se în raul Tur . Fiind înconjurată în întregime de culmi muntoase , curenţii de aer nu au un vast teren de desfăşurare iar clima este blândă cu specific propriu.
Comuna Vama sub raport geografic e situată pe ambele maluri ale râului Talna într-un mănunchi complet , cu casele stranse apropiate unele de altele. Şoseaua naţională trece prin comună fără a-i străbate centrul , atingând numai periferiile ei . După anul 1924 când prin aplicarea reformei agrare au fost împroprietăriţi cu loturi de case mai mulţi locuitori , atât români cât şi unguri , din fosta moşie a contelui Lonay, comuna a început să se extindă si de cealaltă parte a şoselei naţionale (în direcţia fostelor băi Valea Măriei), pe locul numit „Pădure” denumire pe care o poartă şi în ziua de azi , loc unde cândva a fost pădurea contelui.
Istoricul localităţii poate fi atestat pe baza documentelor scrise începând cu secolul al XIII-lea, prima mentiune documentară fiind găsită intr-un document de la 1270 arătându-se că prin scrisoarea regelui Stefan moşiile Livada , Oraşu Nou, Prilog , Vama şi Oaş, care au fost odinioara ale lui Benedict numit Ur , mort fara moştenitori, au fost date pentru totdeauna de către acel rege Ştefan numitului Nicolae fiul lui Mauriciu pentru serviciile sale credincioase. Alte documente vin să mărturisească că satele Vama şi Prilog sunt menţionate ca datând chiar dinainte de 1270.
Nu se poate preciza cu certitudine care au fost primii locuitori ai comunei dar este foarte verosimila ipoteza ca primii locuitori au fost românii iar ungurii au fost colonizaţi aici odată cu cei din Oraşu Nou şi Remetea Oaş , cu scop de maghiarizare în locurile unde terenul a fost mai bun pentru agricultură, aduşi aici în secolul al XII de la Tisa şi aşezati în Vama după ginţi. Centrul comunei a fost ocupat de unguri, probabil de atunci când au fost colonizaţi aici , ei s-au asezat pe terenul cel mai bun cât mai aproape de drumul tarii , drum care şi atunci făcea legătura dintre Satu Mare şi Sighet, iar românii au fost impinşi mai în sus, spre Puturoasa, puţini rămânând printre ei , poate şi datorita situaţiei materiale care îi aşeza şi îi menţinea de fruntaşi ai comunei. Din această cauză se crede că printre locuitorii comunei circulă legenda cum că iniţial comuna nu ar fi fost pe locul actual ci cu mult mai sus, adică pe portiunea de teren care poarta denumirea de „Boboş” şi de aceea comuna ar fi purtat denumirea de „Rujniceaua”.
Nu există însă nici un document să ateste acest lucru şi nu exista niciunul care sa ne indreptateasca ca acolo ar fi existat o comuna administrativă , bine organizată, însă tot ce se poate că şi atunci ca şi azi au fost acolo locuinţe ale unor familii . Nu încape îndoială că românii au fost primii locuitori ai comunei Vama, lucru dovedit si faptul că biserica românească a fost şi este zidită în centrul satului în jurul ei găsindu-se gospodării româneşti care se pare ca au fost gospodarii fruntaşe ale unor locuitori pe care ungurii nu i-au putut muta de pe locurile lor . Despre existenţa comunei Vama vine să ne spună şi acea mărturie din secolul al XIV- lea, când in anul 1389 cu ocazia stabilirii mai multor posesiuni ale voievodului Drag din Maramureş este amintit şi „Drumul Sării”, actuala sosea judeţeană, căreia şi acum i se spune de către băstinaşi „Drumul Ţării”, drum care sigur trecea şi prin Vama din Maramureş spre Satu Mare şi Seini.
Vama este cunoscută mai ales prin produsele sale ceramice, care perpetuează vechiul obicei dacic al olăritului. Comuna a fost un important centru de ceramică, unde smalţul asociat cu motive, culori şi procedee noi, a apărut de timpuriu, sub influenţa ceramicii bizantine. Aici se află şi un muzeu al ceramicii.
Nicolae Ghișan
