”Sunt surprins că am un nume şi chiar un prenume: Ioan Gavrilaş. Sunt sătmărean de sus până jos şi de la stânga – la dreapta. Am căscat ochii la lume (un exerciţiu destul de dificil), scârţâind din pleoape. Eram un top – model, nu alta: piele şi oase. Social, m-am situat, de la început, în categoria păgubaşilor precoci şi modeşti. Inteligenţa nu şi-a deschis niciodată porţile pe strada mea. Da, dar Academia mahalalei purta numai haine albe (de cerşetori). Ehei, ce vremuri de ieri şi de mâine!”.
Aşa se caracteriza pe sine marele “spiriduş al vorbelor”, un om simpatic, cuceritor, dar, în aceleşi timp, un om care a marcat din plin cultura sătmăreană.
Ioan Gavrilaş s-a născut la 27 iulie 1946 în Satu Mare. A absolvit Liceul nr. 2 (actualul Colegiu Naţional “Ioan Slavici”) şi ulterior facultatea de filologie.
Era cunoscut de sătmăreni ca personalitate marcantă a vieţii teatrale, fiind mai mulţi ani secretar literar al Teatrului de Nord. A fost şi profesor şi jurnalist, calitate în care a colaborat ani în şir la aproape toate publicaţiile jurnalistice sau literare din urbea de pe Someş. A fost, de asemenea redactor radio, aducând cu vocea sa caldă bucurie în casele oamenilor.
A fost, pe vremuri, şi director al cinematografului “Victoria”, având grijă să aducă în cel mai scurt timp filme româneşti şi străine extrem de apreciate de publicul sătmărean, făcând ca sala cinema-ului să devină, de multe ori, neîncăpătoare. Desigur, în măsura posibilităţilor de atunci.
A scris şi poezie, volumul de versuri “Poezii din dragoste”, din anul 2005, fiind bine primit de critica literară.
În anul 2009, a fost premiat la “Gala Laureaţilor Sătmăreni”.
Felul său de a vorbi era fermecător, reuşind de fiecare dată să descreţească frunţile semenilor săi prin umorul său, prin harul vorbelor sale de duh ce “trădau” o minte sclipitoare.
“Cel mai iubit dintre sătmăreni” ne-a părăsit la 20 decembrie 2014. “Ehei, ce vremuri…”, Domnule Ioan Gavrilaş!
Claudiu Govor
