More

    Istoric privind activitatea religioasă a comunității de slovaci din Boinești

    Localitatea Boineşti aparţine de comuna Bixad, în componenţa căreia este cuprinsă şi localitatea Trip, așezată în ținutul numit ,,Țara Oașului’’, județul Satu Mare. Relieful satului Boineşti este colinar, străbătut la est de râul Valea Rea, la vest de râul Lechincioara, ambele se varsă în râul Tur, ulterior în râul Tisa. Localitatea din punct de vedere istoric este atestată, locuită încă din neolitic.
    Primele documente ce atestă localitatea Boineşti apar mai târziu, la sfârşitul secolului al XV-lea, respectiv în anul 1490, când aparţine cetăţii Medieş, sub numele de Buyáhaza sau Buyakháza, apoi în1634, când devine proprietate a cetăţii Satu Mare. În hotarul acestei localităţi este un deal numit „Beélavar”, pe care a existat o fortăreaţă de apărare, după unii istorici, cetate dacică iar alţii o atribuie ca fortăreaţă a regelui Bela al IV-lea. La începutul secolului al XX-lea, respectiv în perioada 1902-1909 în localitatea Boineşti se aşază un grup de slovaci, care   au venit la îndemnul preotului-călugăr Árkád Pázstory, proprietar al unui falanster şi o mare suprafaţă de teren, pe teritoriul satului Tur, în vecinătatea Boineştiului. Acesta i-ar fi întâlnit în calitate de călugăr la mănăstirea Mariapocs și ulterior stareț la mănăstirea din Bixad, mănăstire de rit oriental greco-catolic. Acel grup de slovaci vine din regiunea Poprad, din jurul mănăstirii Levoča, respectiv localităţile: Jánovce, Arnoltovce, Abrahámovčce, Vrbov, Spišská Sobota şi Spišský Štvrtok. Grupul a cuprins familiile fraţilor Zvaleny, Matišovsky, Slobodnik, Gramovsky, Šolomon, Petrik, Kacvinsky, Slavkovsky şi Kočis.
    În anul 1910, se poate vorbi deja de o comunitate bine închegată. Ca religie şi-au păstrat credinţa romano-catolică în pofida faptului că uneori erau îndemnaţi să-şi însuşească religia greco-catolică, majoritară în satul Boineşti şi a lipsei unui lăcaş de cult.
    După 1910, după ce comunitatea era deja destul de numeroasă, ia fiinţă o filie a parohiei romano-catolice din Huta Certeze, liturghiile săvârşindu-se o dată pe lună în biserica greco-catolică a satului. Din anul 1919, ca urmare a refuzului preotului şi senatului bisericesc greco-catolic din Boineşti, comunitatea slovacă a fost nevoită să-şi găsească un alt spaţiu pentru liturghii.În perioada anilor 1919-1921, liturghiile se desfăşoară în diverse locații în camere asigurate de familia Matišovsky, Șimon sau Zvaleny. Din anul 1922 camera pentru oficierea liturghiilor se asigura de familia Jan Zvaleny la aprobarea Episcopiei. În același an enoriaşii se angajează să participe activ și regulat la întreținerea preotului. De menționat, că pe locația aceluiași imobil s-a construit în anii 1979-1980 actuala biserică. În anul 1922 fraţii Zvaleny Ioan şi Ştefan  ridică o cruce, în apropierea caselor lor, pe care o donează împreună cu terenul Parohiei romano-catolice Huta Certeze, cu intenția de a construi o biserică.
    Se pare că și bugetul slovacilor din Boinești a fost afectat de criza economică declanșată în anul1923, neavând fonduri bănești necesare pentru ridicarea unei biserici. În mai 1936, parohul Farkas János a menţionat că enoriaşii vor să construiască o capelă de sine stătătoare, pentru care au cerut sprijinul organizaţiei locale a Ligii Slovace din Spišska Sobota. Liga Slovacă a promis că va prevedea în bugetul său din anul următor suma pentru construirea capelei. Deşi a pornit cu mare entuziasm acţiunea de strângere de fonduri, dar din cauza condiţiilor vitrege din timpul războiului, acest proiect nu s-a realizat.
    Din anul 1922 până în anul 1968, liturghiile se desfăşoară în locuinţa familiei Zvaleny, căsătoriile oficiindu-se la Huta Certeze, unde s-a ţinut evidenţa matricolă, inclusiv a naşterilor şi deceselor.Tot în această perioadă, evenimente importante precum prima împărtășanie ,mirul și uneori ritualul de sfinţire a mâncărurilor de Paşti s-a ţinut la Huta Certeze.
    În 22 iulie 1946, urmaşii lui Ján Zvaleny, respectiv noii proprietari ai casei Zvaleni Ioan şi Paulina, prin testament olografic, donează camera respectivă cultului romano-catolic, iar după moartea lor întreaga casă și terenul. În anul 1963, văduva Paulina Zvaleni confirmă donația imobilului, de comun acord cu copiii.
    În anul 1967, se demolează casa, iar în anul 1968 se construieşte o capelă cu o suprafaţă de aproximativ 75 mp, la care se implică nemijlocit preotul Barna Károly. În această capelă – biserică, liturghiile se desfăşoară de regulă în fiecare duminică. În anul 1973 se amenajează un nou altar, în centrul acestuia se aşază Statuia Sfintei Fecioare Maria. Statuia are o vechime de peste 200 de ani. Aceasta fost donată bisericii de familia Slobodnik Andrei şi Katarina. Provenienţa statuii este mănăstirea Levoča, dăruită lui Slobodnik Andrei în calitate de administrator la mănăstirea Bixad la acea vreme ca şi recunoştinţă pentru statornicia lui în religia romano-catolică. În perioada anilor 70, numărul enoriaşilor de practică romano-catolică creşte substanţial, în jurul nucleului de slovaci, la liturghiile duminicale participă un număr tot mai mare de credincioși de rit greco-catolic, trecând ulterior la religia romano-catolică. În anul 1979 se construieşte fundaţia unui nou aşezământ de cult, respectiv o biserică cu implicare deosebită şi nemijlocită a preotului Barna Károly şi a curatorului Zvaleni Iancu, urmaşul familiei Zvaleni care a donat casa şi terenul. Construcţia s-a realizat practic la presiunea enoriaşilor în pofida refuzului autorităţilor de a elibera autorizaţie de construcţie.
    În anul 1980 se ridică structura bisericii şi se acoperă cu tablă. La 22 mai 1980 se sistează lucrările construcţiei de către Consiliul Popular Judeţean Satu Mare, constructorul, enoriaşul-curator Zvaleni Iancu este amendat cu suma de 3.000 lei. În  iulie 1980, Comitetul executiv al Consiliului Județean Satu Mare emite Decizia nr.248/1980 pentru demolarea bisericii. Ulterior, atât preotul Barna Károly cât și constructorul Zvaleni Ioan sunt cercetați de organele statului pentru construcţia bisericii neautorizate. Preotului Barna Károly i se solicită de autorităţile de stat să ceară episcopiei romano-catolice mutarea sa într-o altă parohie. În urma unui compromis cu autorităţile locale şi judeţene,  construcţia nu se demolează. În schimb se solicită demolarea turnului, urmând ca această construcţie să fie amenajată pentru grădiniță. Tacit şi tolerat, lucrările la biserică continuă, în 1981 se execută lucrările de tencuială interioară, devizul lucrărilor făcându-se pe numele enoriaşului Dudaş Petre.
    Ulterior, în perioada 1982-2006, preot Fagea László, curator şi constructor Zvaleni Ioan, se împrejmuieşte curtea bisericii, se execută tencuiala exterioară, se tencuiește și zugrăveşte interiorul, se mobilează interiorul, altarul, scoruşul, băncile pentru şezut, se amenajează sacristia. În anul 1989 se amenajează crucea din faţa bisericii. Costul lucrărilor pentru construcţie au fost suportate din întregime de enoriaşii slovaci, precum şi de enoriaşii din Trip, Târşolţ, Călineşti-Oaş, Cămărzana şi biserica ortodoxă Boineşti.
              Din anul 2007 până în prezent, lucrările de amenajare și înfrumusețare interioară şi exterioară a bisericii continuă – preot Fromherz Attila. În anul 2010 se reconstruieşte turnul bisericii. În perioada 2013-2014, s-a reamenajat interiorul, zugrăveli şi picturi noi, pardoseală nouă, s-a reamenajat altarul, scoruşul, s-au schimbat băncile de şezut, implicare curator Man Felician.
    Sursa: Zvaleni Andrei – ro.scribd.com/document/660789788/ISTORIC
    Nicolae Ghişan

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE