De: CEZARINA ADAMESCU – Editorialist la VERTICALI PENTRU ROMÂNIA, Poetă, prozatoare, eseistă, dramaturg, editor şi redactor on-line, Membră a UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA;
Exemplul sfinților a constituit întotdeauna motivația pentru mulți creștini din întreaga lume, pentru a se apropia cât mai mult de Isus Cristos, prin intermediul lor. Până în zilele noastre, nenumărate Ordine și Congregații de călugări, călugărițe sau persoane laice consacrate, au drept figură centrală unul sau mai mulți sfinți ai căror carismă este observată și urmată de generațiile următoare. Din acest punct de vedere, eroul nostru Sfântul Francisc de Assisi rămâne modelul cel mai răspândit … și alături de Sfânta Clara au dăinuit în conștiința Bisericii până astăzi și, fără doar și poate și în viitor.
(Sursă foto: https://www.e-communio.ro/stire2005-sfantul-francisc-din-assisi)
Frățiorul cel mai iubit dintre toți sfinții, de către Isus …
În viziunea pe care a avut-o Sfânta Maria Margareta Alacoque, Francisc era sfântul cel mai iubit de Cristos … cel pe care L-a imitat într-atât, încât a ajuns să se identifice cu El, inclusiv în stigmatele dureroase.
Sărăcuțul din Assisi, predicatorul desculț, înamorat de Domnița Sărăcia, (Madona Poverta) colindând ținuturi populate de eretici, era îmbrăcat în sacul pe care zugrăvise o cruce (il saio) … acest saio care stă la originea rasei franciscane, vreme de secole.
Cât de blând trebuie să fii ca să le predici acestora, despre Isus cel sărac, smerit și iubitor de oameni? Câți nu au eșuat în misiunile lor?
(Sursă foto: https://www.facebook.com/LectiaIstorie)
Le-a predicat păsărelelor, peștilor, șoimilor, lupului din Gubio, tuturor creaturilor și acestea l-au ascultat mai atente chiar decât oamenii. Îndeobște, oamenii nu au timp, nici dispoziție. Se grăbesc spre osânda veșnică.
Blândețe, smerenie, ascultarea și mărturisirea cuvântului evanghelic
Trăia în sărăcie radicală, simplitate maximă, munci umile, manuale, ca mijloc de susținere; nu avea acoperiș deasupra capului; nu avea bani și nici îmbrăcăminte.
Mergea pe jos, prin colb, prin noroi, prin zăpadă, urmărit de gândul cum să-l propovăduiască pe Isus Răstignit.
Dacă era foarte binevoitor, îndatoritor și amabil cu frățiorii lui, nu tot aceleași lucruri se pot spune despre atitudinea față de sine
Era cât se poate de aspru cu propriul trup, numindu-l adeseori, ”fratele măgar”, supunându-l la încercări peste puterile sale, pentru ca ispitele să nu-l biruie.
Încă din tinerețe, se biciuia, se înflămânzea, se tăvălea prin mărăcini sau se arunca în ape înghețate, pentru ca, simțind durerea și usturimea, să nu îndrăznească să dorească mai mult decât îi permitea condiția lui de muritor. Toate acestea, cu gândul la Isus Cristos Răstignit, dorind să sufere alături de El, chiar și în momentul crucificării. Și chiar s-a dovedit că, imitându-l în toate, în cele din urmă a primit, în urma rugăciunilor și ascezei, stigmatele dureroase, în număr de cinci, la mâini, picioare și coastă.
N-a murmurat, nu s-a plâns, n-a strigat, n-a leșinat, aprimit ceea ce-și dorise: măcar o durere din cele suferite demodelul său, să-i străbată trupul împuținat și bolnav deja de atâtea mortificări și peregrinări pe jos, în condiții aspre, pe frig sau pe arșiță, adeseori alungat, batjocorit, pentru că era luat drept cerșetor sau răufăcător.
Se bucura cu aceeași bucurie perfectă cerută în rugăciuni, pentru că-i împărtășise sentimentele și Patima Domnului Isus Cristos răstignit.
Prin idealul de a fi cel mai mic dintre cei mici, de a refuza orice privilegiu, inclusiv haina clericală ori cea călugărească, Francisc este primul stigmatizat din istoria Bisericii care a purtat vreme de doi ani Rănile scumpe ale Mântuitorului, după ce le primise pe muntele Verna de la un serafim cu șase aripi.
(Sursă foto: https://ofmcapucini.ro/ordinul-franciscan-secular)
La numai doi ani de la trecerea lui la Tatăl, Papa Grigore al IX-lea l-a declarat sfânt (1228), iar Pius al XII-lea l-a declarat Patron al Italiei,
alături de Ecaterina de Siena, în 1939 și este socotit imaginea lui Cristos cea mai desăvârşită din toate timpurile, fiind considerat ”Sfântul celui de-al treilea mileniu”, care transcende secolele și mileniile, precum modelul său perfect, Isus Cristos.
Sfântul Francisc de Assisi, rămâne peste timp și spațiu un om providenţial care cucereşte sufragiile tuturor, de ajuns să-i priveşti chipul în icoană ori statuie şi să-i vezi stigmatele care l-au făcut aidoma Modelului Său suprem, Isus Cristos, cu care s-a identificat în suferinţă şi trăire.
Tot în ziua de 17 Septembrie, ca o supremă compensație, peste timp, Dumnezeu ne-a dăruit un alt suferitor pentru Cristos, în persoana părintelui franciscan Anton Demeter din Ordinul Fraților Minori Conventuali …
cel care a depus mărturie cu viața lui despre iubirea față de Cristos, față de frații franciscani, petrecându-și 47 de ani într-un scaun cu rotile, în urma abuzurilor călăilor de la Închisoarea Fortul 13 Jilava, care l-au lovit cu un ciocan în șira spinării, provocându-i paralizia, pe care a purtat-o cu demnitate creștină, până la moarte.
(Sursă foto: https://antondemeter.ro/2022/01/03/pr-anton-demeter-fidelitate-in-credinta-si-iubire-pana-la-martiriu/)
Pe toată durata detenției, rolul preotului însă, a fost să insufle speranța celor disperați, deznădăjduiți, deprimați.
Despre prigonitorii lui din închisorile prin care a trecut, nu vorbea cu patimă și cu ură, ci cu o voce scăzută, iertătoare, îngăduitoare, conciliantă … nu-și întina sufletul cu sentimente potrivnice.
Ar fi multe de amintit despre bunătatea, delicatețea sufletească, smerenia servului lui Dumnezeu, părintele Anton Demeter, iar cei care l-au cunoscut pot da mărturie.
Cu toate suferințele de neînchipuit, părintele Anton Demeter a luptat întreaga viață pe baricadele scaunului său cu rotile,
pentru recunoașterea meritelor unor persoane evlavioase, suferind din dragoste pentru Cristos, ca să fie așezate în rama calendarului printre venerabili, fericiți și sfinți.
E adevărat că, în tot acest adevărat Calvar în celulele închisorilor comuniste, păzit cu strășnicie, insultat, lovit, batjocorit, de călăii închisorii, torționari ai Jilavei, așa cum era obiceiul în acest lagăre ale morții,
(Sursă foto: https://antondemeter.ro/2022/09/16/)
părintele Anton Demeter a fost sprijinit și a simțit în mod real, vizibil ajutorul lui Dumnezeu, în special prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria. Fără ajutorul lor, omul Anton Demeter ar fi fost înfrânt, strivit de sistemul nemilos, ateu și exterminator de oameni, dar nu și de Dumnezeu!
SPONSORII EDIȚIEI:
