De: Vlad Mulcuțan-Chiș: editorialist-corespondent VERTICALI PENTRU ROMÂNIA la Timișoara;

Dragii mei cititori, nădăjduiesc să reintru în casele dumneavoastră și să vă regăsesc sănătoși, bucuroși și împliniți. După o scurtă pauză din seria editorialelor semnate de mine, vă propun, în această zi frumoasă de toamnă, să reflectăm împreună asupra clipei.

Acum decid eu!

        Fie că vorbim despre o secundă, un minut sau o întreagă zi, timpul tace și trece,
fără avertizări, fără pauze și fără să ierte pe nimeni. Libertatea sau captivitatea propriei vieți, împreună cu toate roadele culese în ani și împreună cu tot ceea ce semănăm pentru un “mâine“ mai bun, se află în propriile mâini, dar și în misiunea pe care divinitatea ne-a rezervat-o.
Noi, cu toții, suntem rezultatul deciziilor noastre de ieri, al eforturilor noastre de azi și al planului nostru de mâine, iar acest întreg proces ciclic poate fi cu ușurință transformat într-un eșec, într-un progres sau o într-o simplă buclă a timpului.

Venim pe acest pământ cu un trup care adăpostește viață

Creștem în această lume cu hrană pentru organism, iubire pentru suflet și învățătură pentru minte. Deși nu sunt deloc de acord cu tiparele, stereotipurile și standardele superficiale, cred că suntem cu toții de acord când afirmăm că viețile noastre, ale tuturor, încep prin aceiași pași și aceleași etape.

Momentul zero al propriului univers începe abia cu prima provocare,

cu primul gând sau cu primul semn de întrebare. Din acest punct, ascensiunea fiecăruia dintre noi este ghidată de propriile aspirații, propriile percepții și, bineînțeles, propriile ambiții. Atât acțiunea, cât și reacțiunea, sunt interconectate în viețile noastre prin puntea realizată de decizii. Fie că decidem singuri ceea ce dorim să servim la micul dejun, ce haine dorim să purtăm în această zi, sau ce alegem să facem peste zece ani, fiecare dintre aceste momente va rămâne întipărit în CV-ul nostru moral și în bagajul energetic cu care ne vom continua călătoria prin timp.

Bineînțeles că sfaturile, grija celor din jur, regulile dar și greșelile altora reprezintă lumina călăuzitoare pentru mulți dintre noi. Cu toate acestea, trăim vremuri în care, odată cu evoluția oamenilor, a caracterelor și a standardelor vieții, își face simțită prezența și răul, sub toate formele sale evidente sau ascunse și în toate variantele de definiție pe care noi le putem cunoaște.

Mai avem vreo garanție că un sfat oferit fără a fi cerut nu ascunde, de fapt, o formă de manipulare?

Mai avem vreo garanție că o regulă, o lege sau o contraindicație nu reprezintă, de fapt, privarea propriei noastre fericiri și libertăți? Mai avem noi, oare, vreo garanție că grija excesivă a altora, nu vizează neapărat siguranța noastră ci, mai degrabă, insecuritățile celor care o manifestă?
Oricât de legați ne-am simți de toți cei care ne înconjoară, viața noastră este despre deciziile noastre. Atunci când încrederea, admirația și iubirea sunt sincere, ar trebui să lipsească judecata, constrângerile și disputele asupra hotărârilor pe care noi le luăm; iar la finalul serii, când așezăm capul pe pernă, libertatea propriilor noastre decizii și satisfacția față de propriile realizări, cugetări și ambiții ar trebui să primeze în fața tuturor problemelor ale căror soluții suntem, surprinzător, tot noi.

Până data viitoare, stimați cititori, vă invit cu încredere atât la introspecție, cât și la retrospecție dar, mai ales, vă îndemn curajul de a decide singuri ce înseamnă pentru dumneavoastră fericire, liniște și bunăstare.

        SPONSORII EDIȚIEI: