De: ALINA AGACHE – Editorialist – corespondent pe zona Bucovina la VERTICALI PENTRU ROMÂNIA; Redactor-șef al revistei DACIA STRĂBUNĂ; Redactor la revista VIAȚA SPIRITUALĂ; Membră a ASOCIAȚIEI JURNALIȘTILOR ȘI SCRIITORILOR DE TURISM DIN ROMÂNIA – implicată activ în promovarea turismului rural, a patrimoniului local și a jurnalismului de identitate; Profesor de legislație rutieră – formator în educație civică și siguranță rutieră;

Am ajuns în Ciocănești într-o zi frumoasă de toamnă, cu sufletul pregătit să primească liniștea și lumina locului. Ulițele satului m-au întâmpinat ca niște brațe deschise, iar frunzele ruginii se așezau peste casele pictate ca o binecuvântare; cu un aer limpede și cu un cer care avea acea nuanță albastră … cu  sentimentul că Bucovina respiră prin culorile ei, prin liniștea câmpurilor și prin oamenii care o poartă în inimă.

LUMINA BUCOVINEI PICTATĂ PE CASE ȘI ÎNCONDEIATĂ PE OUĂ

În fața muzeului, statuia lui Ștefan cel Mare se ridica alături de tricolor

         Am privit-o și am simțit că era un străjer al demnității, un glas tăcut care îmi amintea că rădăcinile sunt temelia moștenirii noastre. În acel moment, am înțeles că Ciocănești este mai mult decât un sat: este o icoană vie a identității românești.
În Muzeul Național al Ouălor Încondeiate am descoperit un univers de simboluri. Pe o masă, tabloul lui Ștefan cel Mare veghea ouăle încondeiate … iar fiecare ou era o rugăciune în culori, fiecare linie o respirație a Bucovinei. Tradiția se arăta ca o inimă vie care bate în fiecare generație.

Muzeul poartă în el visul lui Gheorghe Tomoiagă …

omul care a visat să adune frumusețea Bucovinei într-un sanctuar al sufletului. Visul s-a împlinit prin dăruirea învățătorului Novac Norbert, prin pasiunea lui Dumitru Giosan și prin solidaritatea comunității, iar fiecare exponat este dovada că atunci când oamenii cred în tradiție, visul devine faptă.
Am privit vitrinele și mi-am imaginat mâinile meșterilor cum așază ceara pe coaja fragilă, cum culorile prind viață, într-un un proces care cere liniște și iubire.

Frumusețea se trăiește

          Fiecare ou încondeiat este o rugăciune tăcută, un dar de identitate. Pe ulițe, casele pictate cu motive tradiționale vorbesc; fiecare ornament suint un vers dintr-un poem al satului.

         Ciocănești se arată ca un muzeu viu, o icoană a demnității și a luminii tradiției. Am întâlnit oameni care mi-au spus cum bunicii îi învață pe nepoți să încondeieze ouă, cum părinții le arată copiilor cum să picteze casele, cum tradiția se transmite prin gesturi simple și prin priviri calde … aici timpul curge altfel: mai încet, mai plin de rost.

Ciocănești ne învăță să ascultăm …

foșnetul frunzelor, tăcerea culorilor, glasul blând al oamenilor. Ne învață că identitatea se păstrează prin gesturi mici, repetate cu răbdare și credință.
În timpul sărbătorilor de iarnă, ulițele se umplu de măști populare, purtate de tineri și bătrâni, ca un ritual al renașterii. Măștile, așezate în cuiere pe pereți, privesc parcă spre trecerea timpului și păstrează în ele energia obiceiurilor străvechi. Ele sunt simboluri ale trecerii dintre ani, ale luptei dintre bine și rău, ale bucuriei comunității.

          Costumele tradiționale sunt prezentate cu grijă în spații dedicate, fiecare piesă purtând în ea povestea unei generații. Cusăturile migăloase, culorile vii și răbdarea femeilor care au țesut cu sufletul dau viață fiecărei ii, fiecărui brâu, fiecărei cămăși … sunt mărturii ale demnității și ale moștenirii vii care se transmite din generație în generație.

Tablourile cu pluta, care amintesc de vechea ocupație a plutăritului pe Bistrița …

aduc în fața ochilor imaginea muncii grele, dar pline de rost, a oamenilor care au știut să trăiască în armonie cu natura. Pluta era mijloc de transport, dar și simbol al legăturii dintre om și apă, dintre sat și lume.
Și apoi, picturile lui Radu Bercea. Artistul a surprins casele din Ciocănești cu modelele lor tradiționale, transformându-le în icoane ale satului … în culorile lui se simte respirația Bucovinei și frumusețea liniștită a locului.

          Aici fiecare casă pictată devine o poveste, o mărturie vizuală a identității și a luminii tradiției

Deasupra unei uși strălucește o icoană veche cu Sfântul Nicolae. Rama decorativă, cu reflexe calde, învăluie chipul blând al sfântului, care veghează cu pace asupra celor care trec pragul. Așezată acolo, ca o binecuvântare tăcută, icoana adaugă o lumină aparte locului — o prezență care însoțește tradiția, o amintire că sufletul satului se hrănește din credință și continuitate.

Ciocănești este parte din Bucovina, iar Bucovina este parte din România profundă

            Moștenirea acestui sat se înscrie în tabloul mai larg al unei regiuni care păstrează tradiția ca pe o comoară … aici, fiecare sărbătoare are rost, fiecare obicei are sens, fiecare gest are rădăcini.
Ciocănești este un dar, un loc unde tradiția devine icoană vie, unde culorile se transformă în rugăciuni, unde oamenii păstrează lumina rădăcinilor prin gesturi simple; un sat care te schimbă, care îți amintește cine ești, care îți arată că identitatea se trăiește.

Am plecat din Ciocănești cu inima plină, cu sufletul luminat și cu convingerea că moștenirea vie a Bucovinei este cea mai frumoasă comoară pe care o putem lăsa mai departe.

                         SPONSORII EDIȚIEI: