Cu toate că majoritatea părinţilor vor să-şi vadă copii urmând cursurile unei facultăţi după terminarea liceului în speranţa că mai apoi vor obţine un loc mai bun de muncă, în prezent, printre cele mai căutate meserii pe piaţa muncii din judeţul Satu Mare sunt cele de sudori, lăcătuşi, strungari sau muncitori calificaţi în construcţii. Cum timp de mulţi ani şcolile sătmărene nu au reuşit să producă muncitori calificaţi în astfel de meserii, piaţa muncii înregistrează un mare gol în aceste domenii. În unităţile producătoare din judeţ au mai rămas muncitori de peste 45 de ani sau chiar mai în vârstă, în timp ce tinerii încearcă să obţină o diplomă de facultate după care îngroaşă serios rândurile şomerilor.
Primele semnale trase în urmă cu trei-patru ani Reprezentanţii ai mai multor unităţi de producţie din judeţul Satu Mare au atenţionat, în urmă cu trei-patru ani, că pe piaţa muncii din judeţul Satu Mare nu prea sunt de găsit muncitori calificaţi în diferite meserii precum cele de sudori, strungari sau lăcătuşi. Mai multe fabrici din Zona Industrială Sud au solicitat o întâlnire la sediul Prefecturii Satu Mare în care au tras semnalul de alarmă în ceea ce priveşte penuria de muncitori calificaţi. Ei spuneau că şi-ar dori să angajeze personal calificat în producţie, însă nu prea au de unde să îi ia.
În urma discuţiilor purtate la acea dată, s-a tras concluzia că s-a ajuns la această situaţie din cauza faptului că au fost desfiinţate şcolile profesionale din judeţ. Motivul a fost unul cât se poate de simplu. Liceele au desfiinţat şcolile profesionale din cauza faptului că nu prea aveau cursanţi. Părinţii îşi doreau să le ofere copiilor un viitor mai bun decât un simplu muncitor într-o fabrică, astfel că îi îndemnau să urmeze cursurile unei facultăţi după terminarea liceului. Însă nu toţi cei care au o diplomă de licenţă îşi pot găsi de lucru pe măsura pregătirii lor, asta în timp ce prin fabrici cam bate vântul în ceea ce priveşte numărul muncitorilor calificaţi.
Astfel că s-a ajuns ca, în prezent, tinerii să reprezinte doar o foarte mică parte dintre strungarii, frezorii sau mai ales sudorii din fabricile sătmărene, majoritatea muncitorilor calificaţi în aceste meserii fiind de peste 45 de ani sau în pragul pensionării. Ba mai mult decât atât, unele fabrici au fost nevoite să apeleze la meseriaşii pensionari pentru a-şi acoperi nevoile de producţie.
Îşi “fură” muncitorii Cum de-a lungul timpului situaţia din acest punct de vedere s-a acutizat şi mai tare, în ultima perioadă patronii fabricilor au recurs la o metodă mai puţin ortodoxă. Îşi fură unii altora muncitorii oferindu-le salarii mai mari. “În urmă cu mai bine de o lună singurul sudor pe care-l mai aveam în fabrică s-a pensionat şi am fost nevoit să-l înlocuiesc. În prima fază am încercat să găsesc un înlocuitor dând anunţ prin ziare sau apelând la ajutorul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Mi s-a repartizat un sudor, dar pe lângă faptul că lucra foarte încet, era şi cam nepriceput. Ulterior am aflat că nu a făcut o şcoală specială în acest domeniu decât un simplu curs. Atunci am decis să recurg la un gest lipsit de fair-play. Am furat un sudor de la altă fabrică ademenindu-l cu un salariu mai mare decât cel pe care-l avea. Am reuşit să-mi aduc un sudor bun, însă acum vor să mi-l fure şi mie alţii. Aşa că aproape la fiecare trei luni trebuie să-i măresc salariul”, ne-a declarat patronul unei fabrici sătmărene care a dorit însă să-şi păstreze anonimatul.
Aşa după cum spunea şi interlocutorul nostru, a fost nevoie de promisiuni salariale mai mari pentru a-l îndupleca pe un sudor, de exemplu, să îşi schimbe locul de muncă. Treptat, salariile au crescut substanţial, astfel că, în prezent, un sudor bun câştigă şi 2.000 de lei pe lună, în timp ce salariile strungarilor, ale frezorilor sau ale celor care lucrează pe utilaje mai performante nu coboară sub 1.500 de lei lunar. Situaţia este identică şi în domeniul construcţiilor, unde un muncitor calificat câştigă uneori chiar mai bine de 2.000 de lei lunar.
În multe cazuri, însă, meseriaşii buni au luat drumul străinătăţii, unde de asemenea, este penurie de ei, unde pot câştiga şi până la 2.000 de euro lunar.
Schimbare de optică De circa doi ani, reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean au gândit un plan de şcolarizare care să ducă la formarea forţei de muncă în funcţie de cerere. Astfel, au fost înfiinţate liceele tehnologice precum şi acele cursuri de învăţământ profesional de doi ani. În primul an, puţini elevi sătmăreni s-au înscris la aceste cursuri, mulţi preferând liceele teoretice care le oferă o mai mare posibilitate de a urma o facultate.
Demn de remarcat este faptul că în ultimul an, tot mai mulţi elevi sătmăreni îşi îndreaptă atenţia spre învăţământul profesional. Însă până ce aceştia vor reuşi să ajungă buni meseriaşi şi bine plătiţi va mai dura.
Până atunci, însă, unităţile de producţie din Sătmar se descurcă fiecare cum poate. Unele dintre ele au luat decizia de a-şi forma, la locul de muncă, propriii muncitori profesionişti, însă şi în acest caz există riscul ca, după ce au învăţat meserie, să se ducă la o altă fabrică. Se poate astfel lesne constata că, cel puţin deocamdată, meseria a redevenit o brăţară de aur.
Florin Dura
