More


    Virtuţi în vremuri imorale

    - Advertisement -

    1

    Am pornit în reportajele anterioare o radiografie a flagelului pornografiei, studiind cauze şi urmări la nivel micro – macro social. Continuăm analiza fenomenului  avându-l în continuare alături de noi pe domnul David Tut, director Media în cadul Asociaţiei „Alianţa Familiilor din România”. „Bună ziua domnule director, despre ce vom vorbi astăzi?” „Bună ziua. Dacă în episoadele trecute aţi prezentat statistici şi realităţi îngrijorătoare din lumea pornografiei, haideţi ca azi să schimbăm „tonalitatea” şi să cunoaştem un om de valoare, un ziarist american de valoare care militează prin articolele scrise pentru o lume morală mai dreaptă şi creştină. Este vorba de jurnalistul David Brooks de la cotidianul american “New York Times”.

    Cine este David Brooks?
    “David Brooks a devenit în septembrie 2003  cronicar “Op-Ed”  la “New York Times” , înainte el lucrând ca editor senior la “The Weekly Standard”, colaborând şi la publicaţiile “Newsweek” și “Atlantic Monthly”.  În prezent este şi analist la emisiunea “ The Newshour with Jim Lehrer”, fiind autorul lucrărilor “Bobos In Paradise: The New Upper Class and How They Got  There” și “ On Paradise Drive : How We Live Now (And Always Have) in the Future Tense, “, ambele cărţi publicate de Editura  “Simon & Schuster”, cea mai recentă carte a lui fiind “The Social Animal: The Hidden Sources of Love, Character, and Achievement,”  publicat de Random House în martie 2011. Domnul Brooks s-a alăturat periodicului “The Weekly Standard” de la începuturile sale, în septembrie 1995, după ce a lucrat la “The Wall Street Journal” timp de nouă ani. Ultimul serviciu a fost ca redactor op-ed, înainte de aceasta, el primind un post la Bruxelles având în acoperire zona Rusiei, Orientul Mijlociu, Africa de Sud și afacerile europene. Primul lui serviciu a fost de redactor al secției “Recenzie de carte”, ocupând timp de cinci luni şi funcţia critic de film. David Brooks a absolvit Universitatea din Chicago în 1983, și a lucrat ca reporter de poliție pentru ”City News Bureau”, având acest serviciu  în completare cu posturile de la “Chicago Tribune” și “Sun Times”. Este de asemenea un analist frecvent la postul NPR’s “All Things Considered” și la “Diane Rehm Show.” Articolele sale au apărut în “The New Yorker”, “The New York Times Magazine”, “Forbes”, “Washington Post”, “TLS, Commentary”, “The Public Interest”  și la multe alte reviste, fiind şi editor al antologiei “Backward and Upward: The New Conservative Writing” (Vintage Books).”
    O să publicăm în integralitate traducerea în limba română a articolul,  The Mental Virtues – Virtuțile mentale, apărut  în “New York Times” la data de 28 august a.c., asumându-ne posibilitatea de a adăuga câteva intertitluri pentru sublinierea ideilor din text.

    Virtuțile mentale
    „Știm cu toții ce poate face un caracter bun în soldați. Am văzut filme despre eroi care afișează curaj, loialitate și tărie în foc. Dar ce putem şti despre cineva care stă în fața unei tastaturi toată ziua? Este posibil să vă afișaţi și cultiva caracterul, dacă aveţi doar o formare de  funcţionar „jocheu” într-un  birou, singur cu un notebook sau cu un computer?  Desigur că este. De fiecare dată când sunt singur în birou, mă gândesc. Mă gândesc bine că sub un baraj de informații poate fi un altfel de provocare morală decât lupta sub o ploaie de gloanțe, dar este o provocare a caracterului totuși. În cartea lor din anul 2007, “ Intellectual Virtues “, Robert C. Roberts de la Universitatea Baylor și W. Jay Wood de la Wheaton College enumerau unele dintre virtuțile cerebrale. Putem afla cât de buni suntem după fiecare dintre ele.”

    Reguli demne de urmat în viaţă 
    „În primul rând, nu există iubire pentru învățare. Unii oameni sunt doar mai cu ardoare curioşi decât alţii, fie prin cultivare sau prin natură. În al doilea rând, există curaj. Definiţia evidentă a curajului intelectual este dorința de a deține opinii nepopulare. Dar forma cea mai subtilă este de a ști cât de mult să rişti cînd sari să tragi concluzii. Gânditorul nesăbuit ia câteva bucăți de informații și sare într-o anumită teorie a conspirației îndepărtate. Perfectionistul  pe de altă parte, nu este dispus să spună ceva decât în condiții ideale, de teamă că (ceea ce ar spune n.n. ) ar putea fi greșit. Curajul intelectual înseamnă  autoreglare, Roberts și Wood pledând pentru a şti când să fii îndrăzneț și când să fii precaut. Filosoful Thomas Kuhn sublinia că oamenii de știință de multe ori pur şi simplu ignoră fapte care nu se potrivesc cu paradigmele existente, dar o persoană intelectuală curajoasă este dispusă să studieze lucruri care sunt de greu de observat.”
                      
    Fermitatea – prietena „coloanei vertebrale drepte”
    „Al treilea rând, este fermitatea. Nu vrei să fii o persoană care să abdice de la convingerile sale la cea mai mică tendinţă de opoziție. Pe de altă parte, nu vrei nici să opui opoziţie împotriva tuturor dovezilor. Astfel, punctul de mijloc, între starea de fleaşcă şi rigiditate este virtutea de fermitate. Persoana credincioasă de neclintit  poate să-şi construiască o viziune solidă de viaţă pe o fundaţie de lemn masiv, găsindu-şi totuşi bucuria în a găsi noi informații. Ea-şi  poate ajusta cu grație puterea de convingere în faţa  puterii evidenţelor. Fermitatea este o calitate de agilitate mentală.”

    O „perlă” de nepreţuit numită – SMERENIA
    „În al patrulea rând, există smerenia, care nu permite propriului egoism să dorească ( să deţină n.n. ) o oarecare poziţie nepotrivită,  alegând un statut care-i  poate oferi direcţii precise ( în viaţă n.n.). Persoana umilă luptă împotriva vanităţii și autoimportanței. Ea nu scrie fraze pentru oameni pentru a părea inteligent;  nu se gândește numai la sine însuşi, cât la ceilalţi. Cercetătorul umil nu devine arogant față de partenerii săi, fiind îngânfat şi stăpân pe sine. O astfel de persoană ( smerită n.n. ), este deschisă pentru a învăța de la oricine, în orice etapă a vieții.”

    Secretul originalităţii
    „În al cincilea rând, există autonomia. Nu vrei să fii o persoană care adoptă în mod servil orice opinie a profesorul tău sau ceea ce oferă orice autor. Pe de altă parte, nu vrei să respingi toate îndrumările de la oamenii care știu despre ce vorbesc. Autonomia este calea de mijloc în  a ști când să te înclini în fața autorității și când nu, când să urmezi un model de rol și când nu, când să aderi la tradiție și când nu.”

    Arta de a dărui
    „În cele din urmă, există generozitatea. Această virtute începe cu dorința de a-ţi împărtăși cunoștințele cu bunăvoinţă  și de oferi altora cinstea cuvenită. Dar această virtute înseamnă  de asemenea, să asculţi dorinţele altora, căutând să înveţi câte ceva de la fiecare persoană şi de a nu te uita triumfător, de sus la greşelile lor.”

    Omul ca un univers distinct
    „Noi toți probabil că excelăm la unele dintre aceste virtuți și suntem deficitari în altele, dar eu sunt uimit de cât de mult direcţia actuală a literaturii asupra procesului decizional tratează mintea ca un organ a trupului, care poate fi programat ca un computer. De fapt mintea este încorporată în natura umană și foarte adesea a gândi bine înseamnă a împinge cercetarea împotriva pornirii firii noastre naturale – împotriva vanităţii, împotriva lenii, împotriva dorinței de siguranță, împotriva dorinței de a evita adevăruri dureroase. O bună gândire nu adoptă doar tehnica dreaptă ( scurtă n.n. ). Este o întreprindere morală care necesită un bun caracter, capacitatea de a merge împotriva impulsurilor noastre minore, în favoarea altora superioare. Montaigne a scris odată că “Putem fi (in) formaţi de cunoștințele altor oameni, dar nu putem fi înțelepţi prin înțelepciunea altor oameni.” Asta pentru că înțelepciunea nu este un organ de informare. Este calitatea morală de a ști cum să ne ocupăm de propriile limite. Warren Buffett a făcut o afirmaţie similară în propriul său domeniu: “A investi (în formare n.n. ) nu este un joc în cazul în care tipul cu  IQ-ul 160  bate pe tipul cu  IQ-ul de 130. Odată ce aveți o inteligență obișnuită, ceea ce aveţi nevoie este temperamentul de a vă controla impulsurile pe care le primiţi de la alţi oameni aflaţi în necazuri.”

    Concluzii la sfârşit de drum
    „Testele privind studierea  caracterelor sunt extinse chiar și în viața modernă de zi cu zi. Este posibil să fiţi eroi, chiar dacă sunteţi singuri într-un birou, dar lucrând în mod corect. Acest lucru nu se poate face de faţadă, ca pentru un film bun.”

    Valeriu Ioan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img