Hei, voi, cei care aţi făcut erou dintr-un bezmetic, aţi amuţit cu toţii? V-aţi înghiţit limba? Unii l-aţi declarat „omul zilei”, alţii i-aţi pus aripi de înger, naivii l-au decretat model de demnitate, tele-propagandiştii l-au făcut vedetă TV, politrucii l-au aşezat în rând cu generalii care şi-au lăsat oasele pe front în războaie mondiale. Ce-o fi fost în capul vostru? Ce-o fi fost în capul lor? Oare, mai mult decât e în capul locotenentului Gheorghe Alexandru de la Câmpia Turzii?
Pe maimuţoiul ăsta l-au luat în serios chiar şi oameni respectabili. Au sesizat la el un fior de atitudine civică. Orbiţi de mizele politice, au refuzat să vadă putreziciunea unui gest de frondă în Armată. Cine-l oprea pe eroul de la popotă să renunţe la haina militară pentru a protesta împotriva Guvernului, a preşedintelui, a Sistemului Solar şi a Căii Lactee? Sau i-a fost teamă să nu-şi piardă rândul la marmită?!
În ianuarie 2012, conducerea Statului Major General al Armatei române s-a pomenit cu un “document” numit pompos “soluţiile locotenentului Alexandru Gheorghe pentru administrarea ţării în această perioadă”.
Când au început să citească, generalii cu câte trei-patru stele s-au uitat împietriţi unul la altul: rătăcitul locotenent le propunea nici mai mult, nici mai puţin decât să dea o lovitură de stat militară! “Viziunea” ofiţeraşului “asupra administrării statului român” cuprindea cererea de dizolvare (sau desfiinţare) a Parlamentului, invocarea stării de urgenţă în ţară şi preluarea administrării statului român de către Armată. Dar generalii să-şi mai pună pofta-n cui, pentru că noul Consiliu Militar ar urma să fie condus de însuşi Alexandru Gheorghe, locotenentul din Câmpia Turzii! Acesta şi-a rezervat “50% din puterea de decizie”, restul revenind altor ofiţeri ai Armatei române, rămaşi deocamdată misterioşi.
Locotenentul Gheorghe, afirmat printr-un discurs ţinut în Piaţa Universităţii, a dat chiar şi un ultimatum pentru ca Statul Major General să răspundă propunerii sale: joi, 26 ianuarie 2012, ora 16.00; întâmplător, chiar de ziua lui Ceauşescu. Cum conducerea Armatei române n-a catadicsit să respecte ultimatumul nici după doi ani și jumătate, e de aşteptat ca locotenentul să treacă la acţiune. Colonelul Gaddafi cum a putut în Libia? Generalul Pinochet cum a putut în Chile? Şi atâţia alţi ofiţeri care au luat puterea în Africa şi în America Latină… Ghiţă al nostru de ce n-ar putea? Căci, vorba aia, el nu e de oriunde, ci tocmai de la Câmpia Turzii…
Totul e ca locotenentul Gheorghe să se grăbească: dacă nu apucă să dea lovitura de stat, îl prinde vreun comando de medici de la Spitalul 9 şi-l internează la “periculoşi”. Căci, se ştie, aşa păţesc toţi patrioţii, toţi salvatorii de ţară… Iar la balamuc e mult mai greu să te impui, pentru că acolo există câte-un Ştefan cel Mare pe fiecare etaj şi câte-un Burebista în fiecare cameră.Dat afară din Armată, locotenentul Gheorghe a ajuns consilierul senatorului Valer Marian. Semn că balamucul și-a făcut secție și în Parlament.
Grigore Cartianu
