More


    Orăşenii schimbă modul de viaţă la ţară

    =

    tara

    Viaţa la sat s-a desfăşurat de sute de ani după un algoritm bine stabilit. Casa se construia într-un loc anume, grajdul la fel, iar dejecţiile se depozitau în spatele grajdului. Dar această tradiţie a fost dată peste cap după ce în mediul rural au început să apară orăşenii. Supăraţi din cauza mirosurilor provocate de animale, aceştia au început să le facă tot felul de plângeri sătenilor, care sunt acum obligaţi să respecte prevederi legale destul de stricte. Sătenii se plâng de faptul că respectarea acestor legi implică nişte costuri pe care puţini şi le permit, în lipsa unor locuri de muncă. Nu de alta, dar mai toţi îşi câştigă existenţa prin valorificarea produselor animale.

    Caz concret
    Aurica Topan este un mic fermier din satul Amaţi, comuna Păuleşti. De fapt, este una dintre miile de persoane care trăiesc din creşterea animalelor. Femeia creşte animale de când se ştie. La fel au făcut şi părinţii, bunicii şi străbunicii săi. Asta până când un orăşean s-a mutat lângă casa femeii. Aurica Topan susţine că vecinul său şi-a făcut casă în spatele terenului, în apropierea locului în care îşi depozitează dejecţiile de zeci de ani. Adică, în spatele grajdului. Doar că acum vecinul i-a făcut plângere peste plângere la toate instituţiile abilitate ale statului, iar femeia s-a trezit cu amenzi peste amenzi.

    Şi asta pentru că legea îi dă dreptate noului vecin, venit din mediul urban. Aşa că femeia nu are încotro decât să îşi limiteze efectivul de animale, adică să îl reducă drastic. În cazul său, asta înseamnă cam două treimi din numărul de animale. Mai mult, trebuie să îşi regândească modul în care îşi depozitează dejecţiile.

    Doar că acest lucru înseamnă diminuarea semnificativă a veniturilor, din cauza reducerii şeptelului. Iar în lipsă de bani nu se poate conforma cerinţelor legale. Aşadar, un singur lucru este sigur: falimentul.

    Primăria sare în ajutorul sătenilor
    Reprezentanţii Primăriei Păuleşti sar în apărarea crescătorilor de animale, susţinând că nu este corect să modifici stilul de viaţă al oamenilor şi, implicit, să afectezi sursele lor de venit. “Problema în cazul doamnei Aurica Topan este că are un vecin mai neînţelegător. Alţii nu au probleme de acest gen. În Amaţi se cresc animale în curte de când e lumea. Aşa e la noi şi nu este normal ca oamenii să fie nevoiţi să îşi schimbe stilul de viaţă la ei acasă”, a declarat un reprezentant al Primăriei Păuleşti.

    Prefectura cere respectarea legii
    Reprezentanţii Instituţiei Prefectului îi cer femeii să se conformeze solicitărilor legale în domeniu. Ceea ce înseamnă reducerea efectivului de animale, respectiv regândirea modului de a depozita dejecţiile animalelor. De altfel, instituţiile de control ale statului au aplicat în mod repetat în ultimii ani atât avertismente cât şi amenzi. Din nefericire, în cazul Auricăi Topan şi a altor mii de mici crescători de animale acest lucru este sinonim cu falimentul.

    Ce spune legea
    Aurica Topan îşi acuză vecinul că şi-a construit casa de locuit în proximitatea grajdului, deşi ar fi putut să respecte tradiţia zonei şi să îşi ridice imobilul mai în faţă. De altfel, potrivit Ordinului nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, la Capitolul I – Norme de igienă referitoare la zonele de locuit, articolul 2, aliniatul 1 prevede că “amplasarea clădirilor destinate locuinţelor trebuie să se facă în zone sigure, pe terenuri salubre”.

    Dacă tradiţia zonei îi dă oarecum dreptate femeii, legislaţia în vigoare – în mare parte – îi dă dreptate noului său vecin. Acelaşi Ordin prevede la articolul 4 că sunt necesare “platforme destinate pentru depozitarea recipientelor de colectare selectivă a deşeurilor menajere, care vor fi amenajate la distanţă de minimum 10 metri de ferestrele locuinţelor, vor fi împrejmuite, impermeabilizate, cu asigurarea unei pante de scurgere şi vor fi prevazute cu sistem de spălare şi sifon de scurgere racordat la canalizare”.

    De asemenea, la articolul 11 se stipulează că “distanţele minime de protecţie sanitară între teritoriile protejate şi o serie de unităţi care produc disconfort şi riscuri asupra sănătăţii populaţiei” trebuie să fie la 50 de metri în cazul în care sunt crescute în zonă mai mult de şase animale mari.

    Ciprian Bâtea



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img