În zilele noastre democratice am cunoscut-o pe Liuţa Puşa, o sătmăreancă modestă, dar în acelaşi timp talentată şi inteligentă. Povestea ei a început după absolvirea facultăţii, cu specializarea contabilitate şi informatică de gestiune. Puşa se mândreşte cu faptul că a fost şefă de promoţie, dar în acelaşi timp ne-a spus că este mâhnită deoarece a trebuit să-şi caute luni de zile un loc de muncă: “ Am trăit o adevărată aventură până când am reuşit să-mi găsesc un loc de muncă. La primul interviu mi s-a spus că nu pot să mă angajeze deoarece nu am experienţă în domeniul contabilităţii. Degeaba am încercat eu să le spun că ştiu să citesc o balanţă, ştiu să întocmesc facturi, să calculez salarii în funcţie de legislaţia existentă. Parcă am vorbit la pereţi…”.
Liuţa Puşa cu ochii umezi şi un tremur uşor în glas ne-a destăinuit că s-a simţit umilită, subestimată, inutilă şi marginalizată. Se întreba mereu: „ La ce-mi folosesc mie rezultatele la învăţătură, dacă acestea nu sunt apreciate de un angajator ?” Părinţii au încurajat-o şi i-au spus: “ Liuţa, nu trebuie să gândeşti aşa ! Într-o bună zi vei putea constata că toate studiile tale îţi vor fi de folos şi-ţi vei câştiga singură respectul faţă de toţi cei din jurul tău!
După ce şi-a şters lacrimile şi s-a consolat în faţa părinţilor, Liuţa s-a dus la un alt inteviu, pentru a ocupa un post de contabilă. Era foarte optimistă şi încrezătoare că de această dată va găsi înţelegere, respect şi aprecieri profesionale pertinente, care să-i ofere şansa să se angajeze. Din nefericire, nici de această dată soarta nu i-a zâmbit tinerei absolvente de facultate, Liuţa Puşa. Cu emoţie în glas s-a destăinuit: “ După primele întrebări, referitoare la pregătirea mea profesională şi testarea cunoştinţelor din domeniul practicii contabile, am crezut că voi avea şanse de izbândă şi o să mă angajez pe postul de contabil vacant. Din păcate, n-a fost să fie aşa! Au tăbărât asupra mea un şir de întrebări legate de viaţa mea sentimentală. Dacă sunt căsătorită sau dacă urmează să mă căsătoresc… Am fost întrebată dacă am un prieten. Le-am răspuns că deocamdată nu am un prieten şi nici nu am de gând să mă căsătoresc. Într-un final, potenţialul angajator mi-a dat nota finală, ca să nu zic lovitura de graţie. Mi s-a spus că nu pot fi angajată deoarece în curând o să mă căsătoresc, chiar dacă acum nu am un prieten, şi că voi rămâne însărcinată, iar apoi timp de doi ani voi sta în concediu de maternitate. În toată această perioadă firma va avea de suferit, mi-a spus cu nonşalanţă angajatorul”.
A urmat o perioadă tensionată în viaţa lui Liuţa Puşa. Părinţii continuau să o consoleze şi să o încurajeze. Zilnic studiau presa, ba mai sunau şi prietenii pentru a afla dacă se scoate la concurs vreun post de contabil. Într-o bună zi, se-arătă şi răsăritul de soare pentru Puşa. O firmă, cu capital străin din Satu Mare, a publicat un anunţ în ziar că scoate la concurs un post de contabil. Puşa s-a pregătit sufleteşte, a recapitulat tot ceea ce a învăţat în facultate, cu nădejdea în suflet şi în bunul Dumnezeu s-a dus la interviu. De astă dată, Puşa a avut norocul să întâlnească nişte profesionişti, care în urma interviului au apreciat capacitatea intelectuală şi cunoştinţele profesionale pe care această tânără le-a acumulat de-a lungul unor ani grei de studiu. A fost angajată pe post, iar acum, după mai bine de patru ani, a devenit director economic în cadrul acestei firme, înfiinţată în Sătmar de un investitor străin.
“Nici nu vă imaginaţi cât de mult m-am bucurat pentru acest loc de muncă. Cred că a fost cel mai greu examen din viaţa mea. Am simţit că zbor în timp ce mă reîntorceam la părinţii mei să le dau vestea angajării mele. Acum am un salariu foarte bun, mi-am găsit şi un prieten la locul de muncă. Ne înţelegem foarte bine şi nu interesează pe nimeni din fabrică, din conducere, desigur, dacă urmează să ne căsătorim…Mă bucur de respect şi, mai mult de-atât, trăiesc cu bucuria în suflet că pot să-mi exercit profesia pentru care m-am pregătit atâţia ani…”.
