Deloc întâmplător, comentariile care urmează au în vedere situaţia cu totul specială a Franţei, îndoliată şi traumatizată de terorism. Persistă încă, fără îndoială, şocul atentatului terorist fără precedent care a îngrozit o întreagă lume raţională, pus la cale şi săvârşit cu sânge rece de minţi bolnave răspunzătoare de moartea a 130 de victime nevinovate şi de rănirea nedreaptă a celor scăpaţi miraculos cu viaţă.
Preşedintele Francois Hollande, acuzat de multe ori pentru calmul său în circumstanţe critice, a înţeles că nu numai cetăţenii Franţei, ci şi cei ai Europei şi ai lumii privesc cu interes maxim spre el, aşteptând reacţii ferme. Astfel, la trei zile de la oribilul atentat, în faţa Congresului reunit la Versailles, Francois Hollande s-a angajat că întreaga sa putere va fi pusă în slujba protecţiei cetăţenilor paşnici şi în vederea eradicării terorismului.
Pe plan intern este de menţionat prelungirea cu trei luni a stării de urgenţă în Franţa şi a fost anunţată totodată o întărire a forţelor de securitate şi a controalelor la frontieră. Se mai adaugă retragerea cetăţeniei franceze persoanelor cu dublă cetăţenie condamnate pentru un act de terorism şi interzicerea revenirii în Franţa a acestora dacă nu se supun unui sistem de controale draconice. În sfârşit, Francois Hollande intenţionează să solicite modificarea Constituţiei care în virtutea Declaraţiei din 1789 consfinţeşte respectarea cu stricteţe a drepturilor omului pe teritoriul Franţei. De data aceasta, însă, Hollande invocă momentul de criză provocat de „un război de alt tip”, dar tot un război.
Pe plan extern, şeful Republicii franceze a lăsat să se înţeleagă că îşi doreşte continuarea şi amplificarea atacurilor aeriene împotriva aşa-numitului Stat Islamic şi inclusiv de a răspunde pozitiv dorinţei lui Vladimir Putin în vederea creării unei „coaliţii unice” împotriva teriorismului.
Din nefericire, neliniştea şi teama au continuat să se amplifice pe fondul altor evenimente intolerabile şi ameninţări. Doborârea de către Turcia a unui avion militar rusesc, în pofida justificărilor pro şi contra, ar fi putut însemna un real pericol pentru pacea lumii. Deocamdată ne-am ales cu un alt motiv de îngrijorare şi doar cu speranţa că raţiunea şi pacea vor avea în cele din urmă câştig de cauză.
Voicu D. Rusu