Mica Unire umbrită de trădare



Când rememorez, prin intermediul izvoarelor istorice, unificarea vechilor state Moldova şi Ţara Românească, înfăptuită sub tutela marii personalităţi a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, îmi răsună în minte Balada lui Ciprian Porumbescu. În sufletele noastre, HORA UNIRII, întipărită în memoria naţiunii prin dubla alegere a lui Al.I. Cuza ca domn al celor două Principate – 5 ianuarie 1859 în Moldova şi 24 ianuarie în Ţara Românească – reprezintă imnul „renaşterii României şi a conştiinţei naţionale„ – după cum a spus Mihail Kogălniceanu. În fiecare an, românii sărbătoresc Unirea de la 24 Ianuarie, dar vorbesc foarte puţin de ” monstruoasa coaliţie “, formată la vremea aceea din boierimea conservatoare şi aripa de dreapta a burgheziei, în urma căreia, domnitorul de drept al românilor, Alexandru Ioan Cuza a fost silit să abdice la 11 februarie 1866, după aproximativ 7 ani de domnie, în care reformele domniei sale au creat premisele României moderne şi-au deschis calea spre înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

Oare, care a fost preţul acestei monstruoase trădări ? De ce privilegii s-au bucurat trădătorii, care-au acceptat să-l aducă în calitate de domnitor al românilor pe principele Carol de Hohenzollern Sigmaringen ? Cu ce a venit în România acest principe ? Care este oare preţul în aur al acestei trădări, de care au beneficiat şi străinii ? Despre durerea din sufletul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care a murit cu iubirea de neam şi ţară în sufletul său curat, le este teamă trădătorilor de astăzi să vorbească la întâlnirile fastuoase de la 24 Ianuarie ? Un răspuns la aceste întrebări ni l-a dăruit, “ fără vamă “, nemuritorul poet tribun Adrian Păunescu: “ …C-aţi luat o ţară de mai mare dragul/ Şi i-aţi distrus averile şi steagul…/ Şi, prin vânzări de ţară infernale/ Aţi omorât cu voia animale./ La greul care mereu ne-ncearcă,/ Răspundeţi cu un greu de moarte, parcă./ Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu/ Întoarceţi România-n Evul Mediu…/.

Cred că avem nevoie, din nou, de o Mare Unire a redeşteptării pe deplin a conştiinţei naţionale! Avem nevoie de o gândire unitară şi inteligentă, care să izgonească din ţară pe trădătorii monstruoşi, aserveţi propriilor interese de culise. De ce să-i lăsăm la nesfârşit să gândească ei în locul nostru după bunul lor plac ? Noi ne războim şi astăzi între noi, ne condamnăm unii pe alţii ca în 1907, iar profitorii ne acaparează bogăţiile naţionale, inteligenţa creativă şi ne înstrăinează prin metode psihologice moderne. În şcoli, copiii noştri ar trebui să înveţe din manualele de istorie nu numai date statistice, dar şi despre portretele patriotice ale marilor personalităţi ale poporului român, care au luptat şi au murit pentru unitatea şi formarea României moderne.

La mulţi ani, România ! La mulţi ani, români de pretutindeni care aţi plecat în autoexil pentru că…În conştiinţa mea răsună Rapsodia Română, a marelui violonist şi compozitor George Enescu, dar şi cuvintele lui Mihail Kogălniceanu, rostite la înmormântarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza: “ Nu greşelile lui l-au răsturnat pe Cuza, ci faptele lui cele mari; aceste fapte mari sunt nepieritoare “.

Dumitru Ţimerman





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts