Mihai Eminescu – lumina neamului nostru! (I)



Sunt conştient că opera lui Eminescu nu se învaţă, ci se trăieşte! Îndrăznesc să pătrund subiectiv asupra valorii geniului, fără să renunţ sau să ignor exegezele deja consacrate.

Este adevărat că găsim în întreaga cultură a unui popor icoana propriului său univers, de la aşezarea şi structura pământului şi apelor, la climat, la ocupaţii, la alcătuirea sufletului acelui popor şi la expresia lingvistică, deci, cultură şi operă eminesciană.

Eminescu a exprimat pentru noi şi pentru generaţiile viitoare o întreagă suită de sentimente ale sufletului omenesc, de la farmecul curat al copilăriei şi setea de viaţă, brăzdată adesea de fulgerele durerii, de aspiraţii luminoase şi căderi triste, la taina liniştitoare a morţii.

Sursă de energie spirituală, ruptă din inimă, din cerul, din gândirea, din sensibilitatea universului românesc, pildă de genialitate, de jertfă pe altarul muncii, al creaţiei, Eminescu a desenat o traiectorie sublimă în cronica nemuritoare a ţării.

Opera lui Eminescu este puternică, sănătoasă, capabilă să determine spiritul unui popor, întemeiată pe baza largă a geniului naţional.

Zbaterea poetului de a lăsa posterităţii, prin opera sa, semnificaţii majore: “O, naţie iubită!/Vei înţelege doru-mi, vei şti să-l preţuieşti?”, căutate în lupta de cizelare a limbii: “Unde vei găsi cuvântul/ce exprimă adevărul?”.

Plecând pe linia înaltului umanism, romanticul Eminescu defineşte poetul drept: “Om care stă noaptea ş-a minţii adâncime în strofe o desface şi o aşează în rime” (Icoană şi privaz). Eminescu consideră actul creator un act plin de responsabilitate, de muncă titanică, de jertfă de sine. Poetul e dator să ridice limba pe o nouă treaptă: “Văd poeţi ce-au scris o limbă ca un fagure de miere”. De fapt, toată viaţa, marele poet s-a temut ca nu cumva harta limbii române să devină mai mică decât harta ţării!

Tudor Vianu: “Eminescu a avut, în dezvoltarea poporului nostru, rolul de a-l fi înzestrat cu încredere în forţele lui intelectuale şi morale… Efortul nostru de cultură s-a desfăşurat în lumea lărgită pentru noi de Eminescu”.

Constantin Noica: “Ca şi Goethe pentru germani, Eminescu este conştiinţa noastră mai bună… Când unui popor i se face un asemenea dar, trebuie să ştie să-l primească”.

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts