More


    Să primim Lumina Vieţii!

    =

    Nu peste mult timp intrăm în Postul Paştilor. Acest eveniment de fiecare dată a constituit pentru credincioşi un bun prilej de meditaţie. Acum motivele de a medita sunt diverse, mai ales că traiul zilnic al creştinului este prins în atitudinea indiferenţei, a sfidării umane, a urii nejustificate, a goanei după înavuţire peste noapte…

    La doar o săptămână după ce Mântuitorul a intrat triumfal în Ierusalim, mulţimea a strigat admirativ: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului”, dar aceiaşi L-au aşezat pe „scaunul huliţilor”. Omul de azi, stăpânit de vanităţi şi trufii, aşează mai presus de orice vicleşugul şi pornirile rele, conducându-se după patima banului, convins fiind că banu-i împărat!

    Contemporanul uită de necazul bolnavilor şi cel al săracilor, de cei loviţi de nenorocirile vieţii. Mai mult, le „fată” mintea celor ce ne „conduc” să desfiinţeze istoria în şcoli şi licee, tineretul să nu mai ştie nimic despre tot ceea ce am fost, am trudit şi am încercat să supravieţuim ca naţie, ca neam mândru de tot ceea ce am realizat. Câtă nerozie în capul unora şi nu-mi dau seama cum Dumnezeu îi rabdă! El este milostiv şi-i iartă pe cei ce greşesc, dar poporul suveran nu-i va ierta şi nici biserica neamului! Este doar o prevenire ce o aud din glasurile oamenilor ce simt atât de puternic româneşte.De i-ar auzi pe aceşti nerozi înaintaşii noştri, făuritori de neam şi ţară (M. Viteazul, Mircea, Ştefan, Iancu) nu şi-ar putea închipui că se poate întâmpla aşa ceva. Mai mult, mintea lor „fată” ideea că bolnavii de cancer, fără control de „prevenţie”, să-şi plătească tratamentul!

    E adevărat că ăştia n-au fost bolnavi nicicând, dar au o boală ce nu se poate vindeca şi se vede la fiecare pas al lor: hemoroizi intelectuali. Câtă nesimţire, acum când ne pregătim să intrăm în Postul Paştilor!
    Întorşi din Golgota neamului românesc, din rătăcirile zilnice ale vieţii, din pribegia pustiului cotidian, dorim să-i îndreptăm pe „gânditorii” de tipul acesta prin credinţă. Acum, când vremea ne mustră, cu smerenie, să ne aplecăm genunchii la glasul rugăciunii, în dangătul clopotelor ce anunţă Învierea, pentru a-i ierta „că nu ştiu ce fac!”

    Să nu se uite că poporul acesta ştie multe, rabdă multe, dar când e vorba de batjocorirea istoriei neamului, cum spunea Coşbuc, „Cristoşi să fiţi/ Nu veţi scăpa nici în mormânt!”. Să înţeleagă cârmuitorii că nu ei aduc Lumina lumii, ci El, pe care-l urmăm şi nu ne va lăsa în întuneric şi ne va da lumina vieţii!

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img