More


    Un semn de întrebare

    =

    Am urmărit, din anii când lucram la Inspectoratul Şcolar Judeţean, situaţia orfanilor care ies din sistem. În România, într-un an ies 2500-2700 de tineri, ies fără bani, fără loc de muncă, fără acoperiş şi chiar fără deprinderi de viaţă. Mulţi ajung, după un timp, să fie atât de deprimaţi, încât să se sinucidă.

    Cei care-şi continuă studiile, după vârsta de 18 ani, au dreptul la ajutor din partea statului, dar… puţini sunt din aceştia! De fapt, cei 300 de lei pe lună, nu ştiu cât i-ar ajuta! Cine sunt, de fapt, aceştia? Sunt copii orfani sau copii ai căror părinţi au fost decăzuţi din drepturi. Sunt copii născuţi în familii incapabile de a-şi creşte şi educa copiii! După ieşirea din sistemul de protecţie aceştia au o situaţie chiar disperată. Nimeni nu-i monitorizează, autorităţile locale nu-i ajută şi nu se implică, deşi-i văd cu „punga” şi …Dumnezeu cu mila, pentru că sunt lăsaţi de izbelişte. Aceştia n-au unde să se adăpostească până îşi găsesc ceva… spre aflarea rostului în viaţă. Aceştia n-au nici cu cine se lupta, poate cu… morile de vânt! Rabdă foame săptămâni întregi. Sunt total abandonaţi după terminarea cu sistemul de protecţie, devin „fiii ploii”.

    Trebuie să se inventeze o incluziune socială a acestora! Mă gândesc la biserici, unde credincioşii pot face ceva, îndrumaţi de preoţii parohi şi consiliile parohiale. Se pot asigura o masă şi un acoperiş în întinderea parohiilor, dându-le chiar de lucru. Sunt în fiecare parohie o serie de oameni cu „dare de mână”, patroni, directori, fermieri, ce i-ar putea angaja pentru efectuarea unor servicii la care se pricep (Acolo, în sistemul de protecţie, au învăţat câte ceva, chiar meserii). În felul acesta bisericile s-ar dovedi bune organizatoare, dând un ajutor concret celor ce au atâta nevoie de el! S-ar transforma total aceşti oameni, consideraţi pierduţi pentru societate şi chiar pentru viaţă! Ce lucru măreţ ar face biserica şi ce mult ar creşte în ochii lumii! Chiar cimitirile ar putea arăta altfel, fiind îngrijite de aceştia!

    I-am salva şi i-am face să nu mai urască oamenii, să nu mai fie antisociali! Să aibă încredere în ei! Ar uita puţin de istoria lor de viaţă, de lipsa de afecţiune, de dezamăgiri.

    Nu cadourile, ci locul de muncă oferit îi vor aduce la „omul” care se doreşte! Este nevoie de psihologi, de terapeuţi care să le dea ajutor pentru a păşi în mersul vieţii! Aş vrea ca bisericile să se întreacă în astfel de lucruri! Noi răspundem chemărilor Bisericii oricând, acum Ea trebuie să facă ceva!



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img