Castelul Károlyi, perla Careiului



catelul-karoly1

Aşezat în centrul oraşului, castelul întemeiat în urmă cu sute de ani de familia Károlyi este un blazon nu doar pentru ”villa Karul”, ci şi pentru întreaga regiune.Construcţie impresionantă, poate una dintre cele mai frumoase din Transilvania şi din România, Castelul Károlyi a fost în timpuri străvechi gazda unor cărturari ca Grigore Maior, poeţi – Petőfi Sándor, Ady Endre, dar şi oameni de stat de la prinţul moştenitor Rudolf la regele Ferdinand al României.

Cine nu şi-ar dori să petreacă o zi romantică, de neuitat, la Castelul înconjurat de un parc întins pe câteva hectare, în care martorii trecutului sunt doar arborii seculari? Mii de turişti vin anual aici, iar autorităţile încearcă să atragă şi mai mulţi prin organizarea unui Festival Medieval.

Castelul, salvat de Matei Corvin
Istoria Castelului din Carei este strâns legată de cea a familiei Károlyi. În vremea regelui Matei Corvin, László Károlyi construia aici o primă cetate, o casă de piatră ce avea să fie extinsă pe toată perioada secolului următor. Astfel, în anul 1592 clădirea veche era înconjurată de ziduri puternice, de bastioane, de un şanţ exterior cu un pod suspendat. Construcţia castelului a stârnit numeroase controverse în rândul nobilimii, care la acea vreme era împotriva finalizării acestuia, fiind nevoie ca însuşi regele Matei Corvin să intervină pentru a aplana conflictul iscat. Cetatea a deţinut un rol important de-a lungul întregului secol XVII, făcând parte din rândul fortăreţelor de apărare a frontierei vestice a Transilvaniei. Între 1661-1666 este reconstruită şi joacă un rol crucial şi în timpul războaielor duse de Rákóczi Francisc al II-lea împotriva habsburgilor. Atacată de austrieci în 1705, cetatea este distrusă parţial, dar refăcută rapid. După Pacea de la Satu Mare, din 1711, nemaiavând un rol militar, groful Károlyi Jozsef demolează zidurile şi astupă şanţurile de apărare. Noua construcţie în stil baroc, ce a fost terminată în 1794, cuprindea 20 de camere la parter, o capelă, iar la etaj alte 21 de încăperi. În curtea împrejmuită de o superbă grădină era amenajat şi un manej pentru 24 de cai. Cutremurul din 1834 avea să distrugă în bună parte Castelul, fiind refăcut în forma actuală abia în 1894-1896. Restaurarea s-a făcut în stil neogotic de arhitectul Meining Arthur, ajutat de meşteri locali din Carei şi împrejurimi. În jurul castelului, în anul 1700 a existat o grădină frumoasă, amenajată în stil baroc. În anii 1790 grădinarul Bode Gyorgy amenajează în jurul castelului nou o grădină engleză. Grădina avea şi o seră cu plante exotice. Forma actuală o primeşte pe o suprafaţă de 12 ha, în anul 1890. Luând în considerare plantele rare din grădină (208 specii şi subspecii de plante arborescente), în anul 1982 a fost declarat parc dendrologic ocrotit. De exemplu, platanul uriaş din faţa castelului, cu un diametru de 205 cm, a fost plantat în anul 1810.

castelul-karoly4

Legenda „Pivniţa lui Rakoczi“
Pornind de la numele faimosului conducător Rákóczi Francisc, au apărut nenumărate legende asociate personalităţii sale, una dintre ele fiind cunoscută sub denumirea de „pivniţa lui Rákóczi”. Această legendă este răspândită la Carei, Ghenci, Tiream, Ardud şi Beltiug, în acele localităţi care în secolul al XVII-lea aparţineau domeniului familiei Károlyi. Povestea pivniţei lui Rákóczi a fost notată la Ghenci în anul 1961, naratorul fiind Veres Pál de 87 de ani. „Pivniţa lui Rákóczi este întunecată şi foarte lungă, are mai multe ramificaţii. Se cunosc trei intrări: la cetatea de la Ardud, lângă capela de pe Lyukashalom (partea dreaptă a şoselei Carei-Ghenci) şi a treia sub castelul din Carei. Pivniţa este făcută din cărămidă şi are o adâncime de 10 metri. La capătul pivniţei există un tunel cu intrarea zidită. Tunelul lega castelul din Carei cu cetatea Ardudului. Mai mulţi oameni au intrat în pivniţă şi au găsit o uşă în mijlocul ei ferecată cu 99 de lacăte. Când au deschis-o au intrat într-o sală mare de unde se ramificau mai multe coridoare. În această sală au fost găsite multe arme vechi. Pivniţa lui Rákóczi a fost construită de curuţi, la lucrări participând 12 unităţi, care s-au ascuns în pivniţă, iar cu ajutorul tunelelor au apărut prin surprindere, acolo, unde duşmanii nu se aşteptau, în acest fel câştigând multe lupte. Austriecii nu şi-au putut închipui cum apar neaşteptat curuţii, atunci au apelat la şiretlicuri. Au trimis un ofiţer chipeş la familia lui Rákóczi. Fata principelui, Vilma, s-a îndrăgostit de acest ofiţer şi a divulgat taina tatălui său, precizând momentele când tata vine acasă şi vizitează familia. După această trădare fata a avut remuşcări, a povestit totul lui Rákóczi dar deja au apărut soldaţii austrieci, în frunte cu ofiţerul, să-l aresteze pe principe. Rákóczi s-a ascuns după uşă, iar duşmanii când au deschis uşa nu l-au observat şi a reuşit să se ascundă în galerii. Această trădare a fetei l-a supărat mult pe Rákóczi care a blestemat-o ca până când va fi dezlegată de cineva n-are voie să se pieptene şi să se spele decât o dată pe an. Nu poate să se mărite până când nu şi-a cusut cămaşa de mireasă, dar numai şapte puncte poate face pe an, şi la fiecare punct acul îi înţepeneşte degetul. Numai când va fi gata cămaşa atunci va fi dezlegată de acest blestem. Beneficiind de această legendă şi de frumuseţea locului, Castelul Károlyi din Carei şi-a câştigat un loc de frunte în rândul bijuteriilor arhitecturale restaurate în ultimii ani.

castelul-karoly3

Clădirea este construită în stil eclectic
Odată cu stingerea conflictelor de ordin militar, castelul a căpătat o funcţie rezidenţială. Cel care s-a ocupat de acest aspect a fost Karolyi Antal, care în anul 1792, după planurile lui Jozef Bitthauser, a demolat bastioanele, iar cetatea a fost transformată într-un castel în stil baroc. În această perioadă, castelul a fost vizitat de către prinţul Josef de Habsburg, iar în anul 1884, prinţul Rudolf de Habsburg a petrecut două zile la Carei, alături de soţia sa. Aspectul actual al castelului datează din anii 1894-1896, când Ştefan Karolyi, urmând planurile arhitectului Arthur Meinig a transformat castelul într-un edificiu în stil eclectic, asemănător cu celebrele castele renascentiste de pe Valea Loirei, din Franţa. După moartea lui Ştefan Karolyi, în anul 1907, membrii familiei nu au mai locuit aici. Pe seama evenimentelor de la sfârşitul anului 1918, multe dintre elementele de mobilier şi obiecte de valoare din interiorul castelului au dispărut. În perioada interbelică, o parte din obiectele de valoare rămase în castel, în special tablouri, au fost înapoiate familiei Karolyi. Tot în această perioadă o parte din castel a fost transformată în sanatoriu, iar cealaltă parte în cazino. În timpul celui de al doilea război mondial, aici a funcţionat o şcoală militară şi apoi un spital militar.

Nicolae Ghişan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts