Cel mai vândut: LANGOŞ Premium

Piaţa de maşini. Duminică. Vreme numa’ bună de vândut maşini. Lume nu multă, da’ deloc puţină. Maşini: diverse culori, diverse tipuri, ba benzină, ba motorină, cu kilometri mai puţini sau mai mulţi, diverse modele, cu sau fără îmbunătăţiri şi diverse numere de înmatriculare şi provenienţă: SM – majoritar, SJ, BH sau BN, numere de Germania, Austria, Anglia – evident, cu volan pe dreapta, şi cu numere de…Recaş, pardon, de Franţa. Aproape ca pentru toată lumea şi orice buzunar. Clienţi: cam csu-csu !! Mulţi curioşi sau doar plimbători în amiaza mare. Poziţia “interesatului”: mâinile în buzunar - de la pantaloni, o mimică de “profund” cunoscător de la Hamangia cu Bască şi atitudine de sictirit şi tare plictisit. Unii erau la prima încercare, iar alţii la a doua ori nu mai numărau de câte ori sau de când vin în piaţă să vândă. Şi oamenii aveau rabdare. Genul de anunţuri pe maşini: marca, modelul, kilometri – reali (?), motor, capacitate cilindrică, dotări, preţul – “uşor negociabil” (!!), numărul de telefon al vânzătorului şi …numărul de la pantofi al şoferului. Ce era însă vizibil: multă, foarte multă lume mânca …langoşi. Altfel spus, ce se vindea cel mai bine în piaţa de maşini, erau langoşii !! Cu carnet de service, cu revizia făcută, cu diverse îmbunătăţiri şi accesorii, proaspeţi şi calzi, cu kilometri reali, cu tot ce era necesar ca să fii sigur de bunătatea produsului. La cârnaţi şi mici era nasol. Marfă foarte bună şi apetisantă, dar vânzatorul zicea că abia dacă vinde 2 cârnaţi/zi şi la fel de prost şi cu mititeii; şi plăteşte impozit de n-are după ce bea apă. Poate că cei cu maşini premium germane, veniseră cu bocceluţa de-acasă şi nu erau interesaţi de aşa ceva. Aveau gustarea la ei, organizaţi, ca neamţul…