Trăim în epoca de platină ?



Da, Caragiale este cât se poate de actual ! Această prelungire a “epocii de aur” o regăsim în moştenirea burghezilor socialişti, transformați în capitaliști sadea, dar nu în popor ! Vorbim despre “epoca de aur” de parcă în zilele noastre, în epoca noastră democratică “de platină”, ar fi cu mult mai bine… Doriţi să spuneţi că acum avem libertate deplină de exprimare. Hai să fim serioşi ! E mai rău decât înainte de ’89 ! Doriţi să spuneţi că acum s-au scris opere literare sau muzicale memorabile… că, vorba aia, e libertate ? Doriţi să spuneţi că acum presa este pe deplin liberă sau mai degrabă condiționată… ?

Bun, să nu vorbim de noi, românii, să vorbim de o ţară dezvoltată, unde socialismul nu a ajuns niciodată. Consideraţi că acolo presa şi libertatea de exprimare sunt libere ? De mai bine de 20 de ani tot vorbim de regimul Ceauşescu. Parcă ne face plăcere să ne refugiem, iar şi iar, în lumea aceea care a apus, fie şi parțial din punct de vedere al mentalităților. Nimeni nu vine cu alternativele schimbărilor adevărate și profunde în societatea capitalistă românească, sau, dacă sunt, ele nu pot schimba conservatorismul grupurilor de interese, care dictează din umbră. Fie din țară, fie din afară prin intermediul profitorilor și trădătorilor de pe la noi.

Unii analişti apreciază că modelul chinezesc ar fi cea de-a treia alternativă pentru omenire, ca sistem social. Oamenii de rând ai țării nu doresc decât să fie respectaţi și plătiți pentru munca lor în mod onorabil. Este nevoie de o analiză complexă şi nuanţată a perioadei istorice din viaţa României, respectiv cea aferentă anilor1945-1989, pentru a putea găsi resursele necesare pozitive în vederea relansării prosperității economice autohtone. Acum, avem nevoie mai mult ca oricând de demnitate naţională şi de o încurajare a mediului de afaceri românesc prin intermediul oamenilor de valoare, de bună credință, care sunt mai presus decât interesele de culise.

Ideea împletirii cele două doctrine politice, social-democrația și liberalismul, a fost anunțată cu mult înainte de a se constitui prima Uniune Social-Liberală, de către un mare politician român. Pentru o Românie scăpată de experimentele socialismului aplicat, această formulă probabil că ar fi dus sau ar putea reconstrui un sistem social original adaptat românilor. Avem bogății subterane cu nemiluita. Avem inteligență românească nativă și creativă, care poate concura cu oricine în lume.

De ce ar fi nevoie în continuare de această împletire a social-democrației cu liberalismul ? Românii au trăit peste patru decenii într-o economie centralizată, planificată. Intelectualii, muncitorii, țăranii au trăit dintr-un salariu de supraviețuire, la fel ca și astăzi. Bogații erau puțini, la fel ca și în zilele noastre democratice. După Revoluție sau chiar și acum, foarte puțini români au știut și au avut posibilitatea financiară să-și folosească talentul de întreprinzător particular. În prezent, este lesne de înțeles, nu toți românii au posibilitatea să inițieze afaceri și să intre în competiție cu investitorii străini consacrați sau cei indigeni aflați pe piață. De aceea, avem nevoie de social-democrație pentru o protecție socială adecvată acestei perioade de Tranziție. Avem nevoie de liberalism pentru ca acesta să inițieze afaceri autohtone menite să exploateze pentru România bogățiile naturale și intelectuale. Imixtiunile politice externe, venite din zona afacerilor, ar trebui să fie contracarate de toate partidele politice. Nu mai vor românii să asiste la jecmănirea țării și să se simtă străini la ei acasă ! Nu mai vor românii să aibă marionete la conducerea țării, conduse de păpușari externi !

Dumitru Ţimerman





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts