More


    Cum explică etnologii originile straiului oşenesc

    =

    oseni1

    Straiul sau portul popular cunoscut până în zilele noastre îşi are originile în îmbrăcămintea strămoşilor noştri traci (daci şi geţi) dar care se identifică extraordinar de mult cu al ilirilor mergând până la suprapunerea exactă, dovadă că geneza portului românesc este traco-ilirică.

    Cea mai simplă piesă vestimentară a costumului popular românesc este reprezentată de pantaloni, care sunt de mai multe feluri în funcţie de zona ţării: cioareci, izmene, iţari, bernevici, nădraji şi meşini.

    oseni2

    Cum sunt confecţionaţi cioarecii?
    Din cartea „Portul popular de sărbători din România“ a lui Paul Petrescu şi Elena Secoşan aflăm că la această piesă vestimentară diferă materialul din care sunt făcuţi. De pildă, vara sunt din pânză de cânepă şi poartă denumirea de gaci, fiind mai largi, iar iarna sunt din lână şi bumbac, purtând denumirea de cioareci (în zona Ţării Oaşului) şi iţari (în zona Moldovei).

    Cioarecii sunt confecţionaţi din lână bătută la piuă din care rezultă o pânză groasă. De altfel, acest gen de material de confecţie îl găsim în Maramureş, Ţara Oaşului, Munţii Apuseni, Ţara Haţegului, Ţinutul Pădurilor, adică zone în care temperaturile scăzute predomină mai multe luni pe an.

    “Simplitatea croiului este dată de vechimea lui. Cioarecul este format din trei patrulatere, din care se formează cracii, şi unul pentru fund. Cei pentru craci, în zona care vine în faţă, este lăsat mai lung. După ce sunt cusuţi laolaltă formează produsul finit, adică cioareci. Cele mai vechi piese nu erau ornamentate fiind cusute doar pe lateral. În partea de sus aveau o îndoitură simplă prin care se trecea brăcinarul.

    Mai târziu, prin anii ‘60, apare ornamentarea cu un şnur negru pe lateral. Culoarea era de obicei alb curat sau sură, dată de culoarea naturală a oii. Spre anii ‘70 apar şi intercalările de culori negre şi roşii date de dungile de pe lateral. Cei care erau mai avuţi îşi puteau comanda la croitorie şi nişte motive vălurite, motive prezente mai ales pe ceramică. Este clar însă că atât cioarecii cât şi iţarii sunt piese de port care pot fi văzute atât pe Columna lui Traian cât şi pe Momentul de la Adamclisi”, ne dezvăluie etnologul Janeta Ciocan.

    oseni3

    Asemănarea între costumul dacic şi cel iliric

    Peste cămăşă se îmbrăca pieptarul în sezonul rece şi erau folosite accesorii ca: brâul, agrafe de prins tunica, brăţări etc. În funcţie de anotimp, încălţămintea era reprezentată de opinci confecţionate din piele şi ciorapi împletiţi din lână, iarna.

    Brâul sau chimirul confecţionat din piele, lat de până la două palme, împodobit cu modele de cârmă bătută se încingea peste cămaşă dând acesteia în partea de jos aspectul unor fustanele care coborau până la jumătatea coapselor, sau mai lungi. „Extraordinara asemănare între costumul dacic şi iliric, pe de o parte, şi cel românesc, pe de altă parte, asemănare care merge până la suprapunerea exactă, constituie dovada că geneza portului românesc este traco-ilirică”, aflăm din cartea etnologilor Paul Petrescu şi Elena Secoşan, “Portul popular de sărbătoare din România”.

    Piesele care definesc aspectul vizual decorativ ale costumului bărbătesc sunt: cămaşa, iţarii şi brâul, căciula sau pălăria, sumanul, cojocul şi mantaua.



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img