More


    Ioan Rusu – „Umbra” care nu face umbră pământului!

    =

    Ioan Rusu, cunoscut de cei apropiaţi lui ca Ionică şi… cred că aşa i-a plăcut să-şi zică chiar şi atunci când a ajuns Procuror General la Curtea de Apel Oradea. Chiar şi când a fost prezent în epocă şi în multe alte domenii decât cel legislativ. Am putea spune că a fost prezent şi activ în istoria judeţului, a Transilvaniei şi, de ce nu, a ţării. Ne-am cunoscut în anii studenţiei (el la drept şi eu la filologie), ne-am împrietenit şi… iată că această adevărată prietenie ţine cât viaţa. Am avut norocul că amândoi am fost repartizaţi la Satu Mare, unde ne-am văzut de meserie. Ca procuror s-a afirmat repede prin seriozitate, hărnicie şi mult bun simţ. N-a uitat o clipă că se trage dintr-o familie de oameni care au cunoscut munca, sudoarea şi palmele bătătorite, dar şi credinţa în Dumnezeu. Acolo, în familia aceea din Codor, de lângă Dej, educaţia n-a avut secrete! Toată viaţa Ionică nu s-a despărţit de educaţie. După liceu a lucrat ca dascăl într-un sat, ca procuror a avut ore la Liceul „Unio”, a fost unul din cei trei oameni de seamă care au făcut „educaţia părinţilor” în mod organizat, prin renumita „Şcoala părinţilor”: Ioan Rusu, Vasile Netila şi Vasile Fernea (cărora le mulţumesc şi acum). De fapt, aici, la Satu Mare a luat fiinţă prima dată şi am fost model de excepţională reuşită la nivel de România. A făcut apoi educaţie fiului, acum Dl. Dr. Cristian Rusu, despre care aud numai cuvinte frumoase, demne de familia din care provine. Face educaţie, cu Jana (soţia), renumita profesoară şi dirigintă de la Şc. Nr. 2, nepoţilor, pe care-i iubeşte ca adevăraţi bunici, mândri de acest fapt. Revenind la procurorul Ioan Rusu, ştiu că s-a vorbit 30 de ani în termeni extrem de elogioşi. Prim procuror la judeţ, apoi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Judeţean a avut legături cu personalităţi ale epocii, a fost implicat în activităţi esenţiale, chiar de cultură, toate scoţând în evidenţă o personalitate de prim rang în viaţa socială, politică şi culturală. Poate a fost una dintre cele mai mari izbânzi ale unui fiu de ţăran, una dintre acele făpturi rare, care îşi încep viaţa în cumpăna dreaptă, pentru ca treptat să devină în armonie, pe care Dumnezeu l-a predestinat să fie drept, cumpătat, modest şi onest. A fost spirit al dreptăţii şi adevărului, fiind singurul din ţară care după Revoluţie a fost încredinţat cu o funcţie atât de înaltă. Acest procuror adevărat aparţine categoriei oamenilor înzestraţi cu spiritul dreptăţii, a dragostei de muncă, de neam şi de ţară. Este omul cult şi înţelept, fără viclenie, activ şi productiv, neobosit şi calm în discuţii de analiză privind soarta oamenilor, cu spirit critic – iată cheia fiinţei sale, a victoriei sale, din clipa în care a intrat în arena activităţii publice la acest înalt nivel.

    Viaţa lui Ioan Rusu a fost în întregime închinată dreptăţii şi adevărului, fiind o persoană cu multă verticalitate, având însoţirea de o providenţială milă dumnezeiască. De aceea a suit treptele vieţii şi demnităţilor cu răbdare şi credinţă, biruind adversităţile legate de umila sa origine, cunoscând toate amărăciunile luptei pentru sfânta cauză a neamului românesc.

    Viaţa sa şi a întregii familii este un imn al iubirii de neam, dreptate şi adevăr. De mic s-a dovedit a fi un predestinat. De aceea a încercat, pe vremea aceea dură, de mai multe ori să intre la drept (fiind 23 pe 1 loc). A învins pentru că a crezut, făcându-şi datoria ca nimeni altul. Este şi rămâne un apostol al adevărului şi dreptăţii, cu o conştiinţă de român şi de creştin. A fost plin de aceste două realităţi, adică nemul şi credinţa s-au contopit în indivizibila entitate ce şi-a numit-o „lege strămoşească”.

    Numai aşa îl văd cei care-l cunosc, cei care au lucrat cu el, i-au fost colaboratori nu subordonaţi, ca un prooroc care păşeşte să străfulgere pe cei nedrepţi şi să consoleze pe cei însetaţi de dreptate şi adevăr.

    Se cuvine, aşadar, cu precădere, ca să-i aducem acestui mare om, care a făcut cinste judeţului şi ţării prin fundaţiile avute de-a lungul anilor, de mare răspundere, cinstire, mulţumiri şi laudă. A rămas şi astăzi omul de calitate şi profunzime ireproşabilă, cum a dovedit-o de-a lungul întregii sale cariere. Mă bucur că îi sunt prieten, că îi sunt contemporan. Mă mândresc că îmi dă putinţa de a-i sta în preajmă şi a discuta cu el şi cu alţii de valoarea lui.

    Am învăţat de la el cum se arde incandescent emblematic pentru ţară şi neam, fără să-ţi dai cu pumnii în piept şi să urli pentru a te băga în seamă unii sau alţii. Vorbind despre Rusu Ioan, vorbesc despre frumuseţe sufletească şi despre dreptate!

    Sănătate, bucurii lângă cei dragi, fericire pe care le meriţi pe deplin!

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img