Poate niciodată n-a sunat atât de frumos „Glasul Bisericii” ca acum, în 17 noiembrie, în primitoarea catedrală a Tăşnadului.
A sunat frumos datorită spaţiului ce este în stare să creeze o atmosferă religioasă aparte. A sunat frumos datorită invitaţilor emisiunii, preoţi deosebiţi, cu experienţă, cu dăruire şi pasiunea cauzei pe care o slujesc. A sunat frumos şi datorită temei abordate, un fel de „In memoriam”, o aducere aminte despre un mare slujitor al bisericii ortodoxe, cel care, nu demult, a fost chemat de Dumnezeu acolo, sus, aproape de El! Cu invitaţii ne-am adus aminte de viaţa IPS Iustinian, cu faptele sale bune, cu gândurile şi rugile pentru noi toţi. Părintele protopop Marian Crainic s-a dovedit gazda bună, omul ce are cuvinte de toată frumuseţea şi mulţumirea că a slujit sub „bagheta” IPS Iustinian. Preotul Vasile Perşe din Santău şi-a adus aminte de momente care au pus stăpânire pe sufletul său, atunci când a avut loc acolo, în Santău, o frumoasă slujbă arhierească, iar credincioşii nu vor uita nicicând spusele IPS Iustinian în Cuvântul său de învăţătură. Preotul Viorel Paşca nu poate uita că, în toate momentele importante în ridicarea bisericii „Sf. Andrei” din Curtuiuş, IPS Iustinian a fost prezent, iar distincţiile primite de-a lungul anilor sunt momente puternic emoţionale, create de personalitatea IPS Iustinian.
Au fost amintite în emisiune lucruri unice, care trezesc admiraţie pentru IPS Iustinian, care s-a comportat ca un adevărat „Sfânt în viaţă”. Am văzut, când am realizat ultima (din păcate) emisiune cu IPS Iustinian, cele 191 de caiete scrise ca un jurnal, cu activităţi, gânduri, trăiri, sfaturi pentru toate vârstele, caiete care însumează 76.400 pagini. Există în Baia Mare un jurnalist ambiţios, Mircea Crişan, care tipărise atunci primele două caiete (186 şi 187) pe care le-am primit de la IPS. Sunt sigur că Mircea Crişan va continua tipărirea tuturor caietelor, ele fiind de o valoare extrem de mare. Sunt valori ce rămân pentru viitorime.
Am discutat în emisiune despre frumoasele predici, ţinute oriunde, care dădeau de gândit credincioşilor, făcându-i mai buni, mai trainici şi mai umani. Spusele IPS Iustinian la Sf. Liturghie au rămas întipărite în mintea şi sufletul oamenilor. Domină în scrisul său faptul că fiecare om trebuie să se îngrijească de lucrarea lui. Ca atunci când, plecând de la un mugur, de la un modest vlăstar, să ajungă să-şi vadă lucrarea ca un codru mândru, care să fie fala codrilor din ţara lui, din lumea noastră creată de Dumnezeu. Porneşte de la „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul!”, accentuată în 2014 la Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală din Baia Mare, în ziua Naşterii Domnului. Este, de fapt, cea mai mare poruncă pe care Creatorul lumii – Dumnezeu, i-a dat-o primului bărbat, lui Adam şi prin el fiecărui bărbat care se va naşte pe pământ din femeie!
Citind scrierile IPS Iustinian îţi dai seama cât de adevărată şi de plastică este autodefinirea autorului, cu întreg destinul generaţiilor şi retrăim clipele de bucurie şi de amărăciune prin care a trecut în cei 95 de ani. A trăit momente de suişuri şi de coborâşuri, dar a fost crescut în spiritul cinstei şi al adevărului simţindu-se legat de cei mulţi şi oropsiţi prin mii de fire, neuitând un moment de moşii şi strămoşii săi, de limba şi obiceiurile acestora, de colindele frumoase de care se bucura auzind corurile bisericilor din Satu Mare. Şi-a iubit pământul natal, scump, cel al Ardealului şi ţării şi nu a îngăduit nimănui să facă vreun rabat faţă de acesta. A crezut în cuvântul cu putere de vrajă, a crezut în steaua sa, pentru că s-a luptat cu mâinile curate şi a zburat până la cer pentru neamul şi poporul său, pentru dreptate, cerându-i lui Dumnezeu să vegheze asupra acestui teritoriu numit „Grădina Maicii Domnului”.
Cu cei de la emisiune am găsit cuvintele potrivite pentru a-i aduce mulţumire pentru sprijinul acordat oamenilor, preoţilor şi deosebita atenţie pentru copii, pe care i-a iubit atât de mult! Nu pot vorbi de un asemenea OM fără a fi amintit faptele sale, gândurile, sentimentele şi trăirile sufleteşti. Dumnezeu m-a ajutat să fiu destul de des în preajma sa şi... mărturisesc, m-am simţit uşurat sufleteşte şi atât de onorat! Când am aflat vestea eram în spital şi n-am mai rostit un cuvânt pentru cel ce mi-a adus-o prin telefon. Am rămas „mut” şi am simţit că eu şi mulţi alţii ca mine am pierdut ceva foarte valoros. Mă rog lui Dumnezeu să-l ocrotească în Pacea Sa!
Spunea: „Mă rog dimineaţa, la prânz, seara şi la miez de noapte pentru voi toţi!” Şi noi ne rugăm pentru odihna lui!
Teodor Curpaş
