Speranța moare ultima…



Trăim vremuri de răscruce pentru binele României în aceste zile premergătoare alegerilor din Decembrie. „Lupii” îmbrăcaţi în blană de oaie bântuie prin sufletele celor rămaşi acasă. Suntem oarecum descoperiţi la capitolul dominării numerice şi intelectuale. Viclenia loveşte din umbră, alimentată de străini, cărora nici măcar nu le putem vedea faţa lor pământie de-atâta vicleșug. Mijloacele de luptă şi acţiune electorală s-au schimbat în funcție de marile interese nevăzute. „Duşmanii” au luat diferite forme şi ţintesc supremaţia economică. „Sclavia” îşi face loc pe nesimţite, iar oamenii lucrează pentru supravieţuire. Mulţi dintre ei sunt întristaţi, disperaţi şi derutaţi, iar alții optimiști.

Există, mai există, soluţii pentru renaşterea noastră pe tărâmul normalităţii prin alegerile din 11 decembrie ! Mai avem români puternici, lucizi, bine pregătiţi şi luptători, care nu vor lăsa de izbelişte această ţară. Iubirea şi înţelepciunea vor lupta mână-n mână, gând la gând, pentru ca nimeni, niciodată, să nu mai subjuge demnitatea naţională. “Cotropitorii” vă proiectează tot felul de promisiuni, poleite cu aur, menite să vă atragă în lumea lor unde, mai apoi, veţi fi încătuşaţi pentru 30 de arginţi.

De ce să facem concesii veneticilor şi trădătorilor de neam şi ţară? Oare nu le-au plătit destul înaintaşii noştri şi noi cu distrugerile lor postrevoluţionare? Au plătit cu viaţa, cu suferinţă, umilinţă, sânge şi lacrimi numai pentru că vroiau să trăiască liberi pe pământul necotropit al străbunilor. Şi-acum stăm pe gânduri, nu suntem hotărâţi pe care drum să mergem, ne lăsăm influenţaţi de tot felul de promisiuni strălucitoare, dar înşelătoare… Aflat-am într-o noapte, teribil de senină, luminată de raze cereşti. Numai poezia îngerilor poate obloji rănile existenţei pe Calea Crucii. Numai poezia credinţei poate vindeca suflete plămădite din praful planetei. Restu-i vacarm sinistru stârnit de-actori nebuni cotidieni lipsiţi de-orice inteligenţă terestră nonconformistă. Te loveşti de mintea acestora ca de nişte oseminte vii îmbrăcate-n ţesuturi de minciună, cu ipocritele lor scene de sinceritate râncedă.

Orice-aţi spune guralivilor îmbuibaţi cu averile lumii ! Sunteţi departe de liniştea matematică a religiei, înţeleasă de voi ca o condamnare nedreaptă în faţa vieţii veşnice ispăşită de păcate greţoase. Banii, banii vă domină Calea, Adevărul şi Viaţa către râvnitul Eden de dincolo de morminte. Banii vă stăpânesc, vă strivesc şi-aşa orbitele goale vii, ale sufletului mocirlos şi puturos, plin de gunoaiele insensibilităţii glaciale creată pe spuza ademenitoare a mirajului lumesc. Cum de mai mestecaţi în tihnă pâinea voastră cea de toate zilele, când nu puteţi ierta greşelile semenilor săraci cu duhul, ce umblă goi, bolnavi, însetaţi şi flămânzi prin lumea promisă de voi pe-altarele falsei voastre bunătăţi, vândută cu un pumn de arginţi străinilor hapsâni…

Dumitru Ţimerman





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts