Facem parte din acea categorie de oameni, din ce în ce mai multă, care cred cu tărie în dreptate și adevăr, în școala adevărată ce reprezintă pentru ei un obiect aproape sacru. Această categorie formează majoritatea țării și trebuie să fie interesată de soarta ei, de viitorul apropiat și mai îndepărtat al ei. Nu mai este mult și ne vom prezenta (eu zic obligatoriu) la vot pentru a trimite în Parlament pe cei mai curați, pregătiți și lucizi oameni, aleși dintre noi.
Cititorule, viitor alegător, ți-ai pus întrebarea: Cu cine votezi? Pentru ce? Sunt sigur că ți-ai pus-o, văzând la televizor pe atâția, chemați sau nu, care vorbesc despre candidați pe care nici ei nu-i cunosc și în două minute îi și caracterizează, oferindu-le niște calități în care nici candidații nu se regăsesc! Aiurea! Aceștia sunt „abonați” la emisiunile TV, activiști de partid sau lipitori de afișe ce așteaptă un ciolan. Sigur, realizatorii sunt mulțumiți că reușesc să creeze atmosfera de atac și repulsie între invitații ce se vor drept reprezentanți ai unor viitori alegători. Nu vorbesc despre luciditatea candidatului de pe listă, despre vulnerabilitatea lui, despre neputința de a realiza recursuri de o puternică angajare în destinul existenței celor pe care este chemat să-i reprezinte.
La mulți dintre candidați observăm că verbul nu are duritatea diamantului, iar memoria lor nu păstrează setea de-a cuceri realitatea. Ei au un limbaj adevărat de „lemn”, de circumstanță, neștiind, de fapt, cine sunt și ce au realizat cândva pentru fiecare din noi. Ei au o sintaxă proprie, a lor și numai a lor. Ei cred că oamenii îi aplaudă și-i adoră pentru că un grupuleț, în grabă sau forțați chiar de cei de sus, i-a așezat în capul listei. Mai trebuie ceva minuscul, „nebăgat în seamă”, votul celor mulți. Dacă cei mulți, baza societății, poporul suveran, se va lăsa influențat de puținii, ca număr și putere, atunci vor reuși să ne conducă cei novici, cei cu bani mulți, adunați nu prin sudoarea muncii, cei care s-au obișnuit cu „cariera” de parlamentari.
Eu m-am săturat să-i aud pe cei mari cum se jignesc toată ziua, cum nu se împacă cele două palate, cum își adresează injurii și cum sunt certați cu legea. Cum să fim conduși de oameni certați cu legea, cu condamnări, cu discursuri ce aduc numai gâlceavă, ură și dispreț, când România are nevoie de pace, de liniște, de adevăr?
Cu toată discreția, candidații trebuie să se definească drept personalități cu fibre tari, imposibil de răsucit și de rupt. Să aibă o modestie trainică, incoruptibilă, mai rezistentă decât orice în lume. Candidații sătmăreni, că despre ei vorbesc, trebuie să se integreze în harta sigură a valorilor contemporane, unde nu este deloc ușor să ocupi un loc distinctiv. Aceștia trebuie să fie niște vizuali în raporturile cu lumea, cu realitatea socială, introducând niște legi ale bunului simț, un fel de simț interior (pe care fără școală și experiență nu-l poți avea!). Ei trebuie să sesizeze, dincolo de cotidian, o superioritate, o notă distinctă a valorilor din societate, apropiind tradiționalismul cu modernismul din viața cotidiană.
Nu știu dacă printre cei de pe locuri eligibile pe liste, există oameni cu modestie seniorială, firească, ce nu trebuie demonstrată de grupele de propagandiști, de directori de campanie sau lipitori de afișe, toți niște „fripturiști”. Unul valoros, fără tam-tam, este cunoscut în drumul lui dinspre cuvânt spre realitate. Personalitatea lui acordă destul credit! Acesta nu ratează naturalețea, elementele de stabilitate în societate, făgăduința și încrederea în dreptate și adevăr. Aceștia pot da un tonus nou în viața celor de jos (70% din populație), depistând influențe ce se vor răsfrânge în bunăstarea lor. Aleșii trebuie să fie maturizați spiritual, puși la punct cu ce se întâmplă pe plan intern și extern. Să nu trimitem acolo „marhele” și apoi să regretăm că i-am votat sau n-am fost la vot!
Se apropie bucuria sau tragicul? Asta o stabiliți dvs., fiecare cetățean al județului! Actul de a privi doar la ce se întâmplă este periculos! Acest act doar prelungește contemplația! Spre bucuria mea, vă îndemn să analizați ce e bine și ce-i rău!
Teodor Curpaş
