Vasile Bărbuş-Crăţu – omul mare şi bun!



Titlul acestei mărturii, pe care Vasile Bărbuş – Crăţu l-a scris “Imnele Credinţei”, se referă la pricesnele frumoase, ce nu se pot uita şi pe care le aşteptăm cântate în fiecare zi de sărbătoare şi nu numai! Mărturia acestora vorbeşte despre personalitatea autorului, prietenul meu drag, despre poetul şi scriitorul ce tace şi scrie, dovedind prin arta scrisului său, devenită regulă de bază care poate fi urmată de oricare poet veritabil, indiferent dacă trăieşte în mediul urban sau cel rural. Cartea de faţă o dedică autorul celor credincioşi din Apa, din jur şi de pretutindenea. A mai scris Vasile cărţi cu caracter profund religios ca “Ruga şi vers” sau “Crucea de lacrimi” şi o serie de cunoscute deja romane cum ar fi “Salcia neagră”, “Clepsidra iubirii”, “Puntea şerpilor”, “Spirala tinereţii” sau “Crimă şi drog”, un roman poliţist, recent a apărut şi o carte de proză scurtă, intitulată semnificativ “Muşuroiul”, ce cuprinde nişte fabulaţii ce-ţi dă de gândit, socotind că visul reflectă starea noastră în situaţia întâmplărilor de tot felul, cu trăirile fiecăruia, cu sentimentele, împlinirile şi eşecurile vieţii. Citindu-le, începi să te simţi cu picioarele pe pământ şi să te regăseşti! Înseamnă că scrierile lui Vasile Bărbuş – Crăţu au un destinatar precis: Omul cu bunele şi cu relele lui. Domină, desigur, imaginaţia pe care ne-o lasă larg deschisă nouă, cititorilor. Citind titlul “ Muşuroiul” pentru început m-a dus gândul la o comparaţie a muşuroiului de furnici care aleargă cu un scop precis, aproape ca roiul de albine dintr-un stup cu regină şi trântor şi… parlamentarii noştri, fără regină dar cu foarte mulţi trântori. Desigur, fabulaţia rămâne deschisă, iar noi, ce cu ştampila la dispoziţie, ne certăm între noi să-i facem “mari” pe nişte “trântori” care nici nu merită să discutăm despre ei, că sunt puşi pe listă fără a fi discutaţi, iar noi, “prostimea”, suntem puşi în faţa faptului împlinit! Ce caraghios! Dar, vine ploaia din cartea lui Vasile, una tropicală, cu un vânt ce şuieră pe la urechile noastre sensibile şi ne spune cum şi pe cine să votăm! Am abordat astfel problema, datorită campaniei în care se află cei de pe listă, nu noi! Oare de ce se zbat aceştia să ajungă acolo? Ce-i determină să lupte cu atâta înverşunare şi cu atâtea păcăleli la adresa noastră? Întrebaţi-vă şi încercaţi să şi răspundeţi!

Referitor la “Imnele Credinţei”, sunt sigur că este adresată creştinilor eminenţi ai bisericii neamului, adăugând la şirul de cărţi această reuşită plachetă de pricesne. Cu siguranţă “La poarta grădinilor Tale/ Voi bate curat şi umil/ Iar umerii mei vreau să-mi poarte/ Povara îndreptării servil”/. Este ca o scrisoare adresată Mântuitorului, ca o idee călăuzitoare, ce ne stă drept strajă paşilor noştri. Aş continua cu o altă priceasnă unde “Îngerii iubirii ne păzesc/De tot ce-i rău şi păcătos/Sunt lângă noi neîncetat/ Şi doar lumină hărăzesc”.

Am constatat că Vasile a slujit şi slujeşte cauza literaturii şi culturii româneşti, iubind-o şi apreciind-o prin lirica sa, prin care apără tradiţiile, obiceiurile neamului său românesc, alături de limba frumoasă ce-o vorbim! Felicitări Vasile Bărbuş – Crăţu! Nu uită că trăim în epoca minciunii, practicată de jos şi până la cei care ne conduc, ordinea fiind cu totul inversată şi spune în “Minciuna” : “Căzut-am în beznă minciunii/Mă zbat ca să ies la liman/ O, Doamne – Atinge-mi Tu fruntea/ Cu mirul în zilele de hram!”.
Ca în final ruga lui să fie rugă: “Dă-mi, Doamne, tăria de-a trece/ Prin ploaia minciunii neatins/ Să-mi spăl din păcat şi ruşinea/ De cel ce acolo m-a împins!”. Putem admite cuvinte evlavioase pentru asemenea atitudine şi-i bine s-o avem toţi, cei conştienţi că ne aflăm în astfel de situaţie! Versurile lui Vasile nu violează drepturile omului ci le apără cu tărie, prin cuvinte ce nu jignesc.

Citindu-i cartea, pot spune că a rânduit Măritul ca pe aceste meleaguri dăruite cu de toate, ca la Apa, în scurgerea nesfârşitului timp, la cumpăna unor neguroase şi înşelătoare vremuri să se nască din sămânţa veşniciei oameni mari şi puternici aşa cum este Vasile Bărbuş – Crăţu. Acesta ne aduce aminte de toate cele rele şi bune care s-au săvârşit până la el. Devine Vasile baciul nostru mare şi bun, vrednic de toată lauda pus spre nemurire ca o icoană însfinţită pe altarul sufletelor noastre!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts