More


    De Ziua Armatei: La mulţi ani, col. Vasile Rus!

    =

    Col. Vasile Rus are o vârstă respectabilă. Multe a mai văzut, a trăit şi a pătimit până azi în înşirarea lor pe parcursul celor, aproximativ, nouă decenii. Este unul dintre ofiţerii adevăraţi, care cu vorba, dar şi cu arma pe câmpul de luptă, pe câmpul de onoare, a fost prezent întru slava veşnică a ţării şi apărarea pământului strămoşesc. După felul cum s-a comportat de-a lungul vieţii sale, slujind armata ţării, ţara, este un erou! Col. Vasile Rus are o vârstă respectabilă. Multe a mai văzut, a trăit şi a pătimit până azi în înşirarea lor pe parcursul celor, aproximativ, nouă decenii. Este unul dintre ofiţerii adevăraţi, care cu vorba, dar şi cu arma pe câmpul de luptă, pe câmpul de onoare, a fost prezent întru slava veşnică a ţării şi apărarea pământului strămoşesc. După felul cum s-a comportat de-a lungul vieţii sale, slujind armata ţării, ţara, este un erou! Ştiu că a considerat de datoria lui de tânăr ofiţer român să participe la eliberarea pământurilor strămoşeşti răpite, prin raptul  din 28 iunie 1940,  să aducă la trupul  ţării ciopârţite şi muşcate din toate părţile, tot ce ni s-a furat prin stâmbătatea pactului Ribbentrop – Molotov. Nimic nu putea fi mai presus pentru el decât ideea înaltă a reîntregirii moşii străbune, a României la 1 Decembrie 1918. Azi col. Vasile Rus, trăieşte singuratic în Roşiori, scrie şi … scrie extrem de bine versuri, eseuri, proză militantă, revărsând o parte din căldura inimii pe suferinţa lui. Poate este uitat de unii, dar prietenii nu-l pot uita, apreciind talentul scriitoricesc, dăruirea şi trăirile sufleteşti. Am constatat că este uitat de toţi mai marii zilei, că nu este băgat în seamă decât, din când în când la 25 octombrie. Sacrificiul de a-şi sacrifica propia-i casă pentru a o transforma în muzeu, muzeu unic, ce cuprinde scriitorii din judeţ, cu gândurile şi aspiraţiile acestora, fiind expuse documente de mare preţ. Nu ştiu câţi , din cei amintiţi, i-au călcat pragul casei! Mereu m-am gândit că ţăranul român, talpa ţării, cel care a muncit pentru dăinuirea noastră, făcând ca noi să existăm astăzi, n-are nici o statuie ridicată pe cuprinsul acestei ţări săpată, greblată, semănată şi recoltată an de an pentru ca noi să vieţuim. Atunci la ce să te aştepţi? Azi, ţăranul român priveşte, din nou, cu îngrijorare şi cu disperare, văzând câtă libertate se dă la cumpărarea de către fiecine a pământului ţării, ştiind bine că pământul nu se vinde. De exemplu, în Anglia nu se vinde un centimetru de pământ! Poţi construi casa, dar pământul este al statului, al regatului. Acolo între ţăranii din Roşiori, col. Vasile Rus, simte că noi avem istoria şi prezentul care ne permite să ne situăm deasupra noţiunii de patrie! Fără să exclame, se vede din tot ceea ce face Vasile Rus un singur lucru : “Popor român, te iubesc!” Oare de unde i se trag toate acestea? Din bogata lui activitate de adevărat ofiţer, care a trăit evenimentele ţării şi chiar a fost unul din comandanţii Armatei a 4-a de la Cluj, făcând educaţie mulţimii de soldaţi. Acum, col. Vasile Rus vede că Legile României sunt pentru unii mumă, pentru alţii ciumă! Acest om minunat, cu atâtea cunoştinţe şi cu un număr imens de cărţi tipărite, face un serios recurs la memorie şi se teme şi el ca harta limbii române să nu ajungă mai mică decât cea a României! El ştie bine că orice societate cu pretenţii îşi consolidează trăinicia pe cei trei stâlpi ai durabilităţii : biserica, armata şi şcoala.

    Oricum, col. Vasile Rus repetă mereu frumoasa lecţie a trecutului  pentru necesarea ţinere de minte. De aceea, cum spunea cândva Novalis – un caracter este o viaţă perfect educată! Este pentru col. Vasile Rus şi pentru oamenii de cultură, un mare adevăr. Un exemplu – pe podiumul de premiere de la  Sevilla era campioana mondială a nevăzătorilor, purificat în Santamarta. Era cu celelalte două cu care a alergat suta de metri cu ghizi văzători, când spectatorii aplaudau un triumf al voinţei, văzându-se o imensă bucurie interioară într-un sport individual, în lupta cu secundele. Ce prăbuşire în emoţia de pe podium! Să auzi imnul ţării, să  nu-i vezi drapelul? I s-a decernat medalia de aur cu superbul buchet de flori al căror culori le bănuieşte doar prin  imaginaţie. Este dovada că, omu, acea “trestie gânditoare” se apleacă uneori, dar nu se frânge. Santamarta şi celelalte două medaliate, a luptat, a răbdat, a săvârşit, a muncit, a refuzat să fie o simplă jucărie a împrejurărilor. Pentru că omul nu poate fi înfrânt!  Revenind la Roşiori, acum, cu ocazia Zilei Armatei Române, col. Vasile Rus a realizat, din propria-i pensie un ansamblu arhitectural din trei corpuri, în alb, cu plăci de marmură, reprezentând casa-operă comemorativă de război, casa memorială şi Casa- muzeu comemorativ eroic. Pe fiecare există plăci cu citate demne de reţinut , cum ar fi: “România devine eternă prin limbă, unitate şi cultul eroilor” sau “Străbunii cărora România le-a fost marea iubire s-au jertfit pe altarul ei sfânt să ne rămână nouă Transilvania- strămoşul pământ, inima României!” sau “Din dac şi roman vlăstar sufletu-mi sfânt altar, să fiu al ţării soldat, ca să-mi apăr obârşia, limba, naţia, mândria!! Am realizat în onoarea şi cinstea ce i-o port acestui brav ofiţer al Armatei Române. O emisiune legată de marea sărbătoare a armatei noastre, ascultând fragmente de balade dedicate sfintei noastre armate. Şi, Doamne, câte ar avea de spus acest colonel, poet şi scriitor, arhivar, cadru didactic la învăţământul superior al Armatei – Dl. Vasile Rus, căruia îi vom dedica şi alte emisiuni de cultură şi literatură, urându-i sănătate şi ani mulţi, pe care-i merită apreciaţi că n-au trecut în zadar!

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img