More


    File de jurnal din activitatea baschetbalistică și culturală în Colegiul Național Mihai Eminescu din Satu Mare

    =

    La invitația dl. director Hartmut Frenk de la Gymnasium Grosse Schule din Wolfenbüttel (Germania), echipa de baschet și grupul folk Gala a Colegiului Național Mihai Eminescu au participat în perioada 17 – 22.06.2018 la sărbătorirea a 475 de ani de la înființarea școlii germane, ocazie cu care a fost organizat un turneu de baschet cu 5 echipe și mai multe spectacole artistice, unde grupul folk a realizat momente de neuitat. Turneul de baschet a reunit două echipe din Braunschweig, două din Wolfenbüttel și echipa LUCEAFĂRUL CNME. Echipa a ocupat locul IV, turneul fiind foarte puternic. Echipele din Braunschweig și Wolfenbüttel au avut în componență jucători care joacă în campionatul național de juniori și în prima ligă a Germaniei. Dar important este că din 1995 acest parteneriat funcționează, tinerii se cunosc, leagă prietenii trainice și joacă un baschet de calitate. Mulțumim pe această cale doamnei prof. Eva Maria Albu pentru grija pe care a manifestat-o grupului nostru. Elevii au fost cazați la familii, creându-se astfel premisele unor prietenii între adolescenți, elevii români având ocazia să simtă pulsul unei familii germane în activitatea cotidiană de zi cu zi.


    Grupul a fost primit la Primăria Wolfenbüttel de către dl. viceprimar Rainer Bosse, care a prezentat orașul pe plan cultural – sportiv, rețeaua de învățământ și activitățile economice existente. Domnul director Hartmut Frenk a rămas plăcut impresionat de tinerii noștri, afirmând că aceștia prezintă reale calități de comunicare și competențe sociale, abilități care creează premisele de a duce mai departe acest parteneriat. Mulțumesc colegei mele d-na Bratosin Carmen, pentru profesionalismul cu care pregătește grupul Folk, formație care alături de echipa de baschet au devenit de mult un BRAND al școlii noastre.

    În august 2001 am mai participat la proiectul cultural – sportiv inițiat de domnul prof. Dr. Gheorghe Popdan, în 1995, între Colegiul Național Mihai Eminescu din Satu Mare (România) și Colegium Grosse Schule din Wolfenbüttel, (Germania), am răspuns afirmativ și de data aceasta (în iunie 2018) la o nouă provocare. Am participat cu grupul folk Gala, al colegiului sătmărean, la turneul de baschet masculin al echipei școlii noastre. De data aceasta cu un scop bine definit, colegiul german aniversa anul acesta 475 de ani de existență.

    Știam din anii trecuți de la colegii profesori din Germania că au proiecte și parteneriate în derulare și cu alte țări (Statele Unite, Franța, Spania și Italia). Ne-am așteptat să fim primiți cu fastul întâlnirilor de la noi (cu o prezență copleșitoare a dascălilor și elevilor nemți și câteva momente artistice). Bineînțeles că eram curioși să aflăm cum se vor sărbători cei 475 de ani de existență. Noi, mai tinerei fiind, la anul vom aniversa 100 de ani, de la înființarea liceului nostru, în 1919. Eram siguri că ne vom întâlni și cu partenerii din celelalte proiecte ale școlii gazdă. Am aflat, însă, cu surprindere, că am fost singurii invitați, deoarece numai cu noi au un parteneriat dublu, sportiv și cultural. Cu ceilalți parteneri de peste mări și țări se întâlnesc doar pentru un schimb lingvistic.


    Primirea noastră a fost simplă, dar sinceră. Așteptați cu frenezie de câțiva elevi germani (în mare parte elevii se cunoșteau de anul trecut, când noi le-am fost gazde) , de profesoara lor de sport Frau Eva Albu (căsătorită cu un mare baschetbalist român al anilor 80), am resimțit aceeași simpatie și bucurie și din partea părinților. Surpriza noastră a fost că acolo se circula mai mult pe bicicletă. Așa că ne-am amuzat cu toții când percuționistul nostru și-a îngrămădit cele două bagaje pe bicicleta părinților elevului care l-a primit, cajonul (instrument de percuție) pe portbagajul bicicletei sale, iar el mergea agale pe lângă ineditul lui mijloc de transport.

    Cam așa s-a circulat în fiecare zi. Doar că fără bagaje.

    În prima zi am fost primiți la Primărie. Pâinea și sarea românească au fost înlocuite de suc, apă și bomboane , de care ne-am bucurat cu toții într-o zi călduroasă de vară. Ne-a întâmpinat vice-primarul, un domn simpatic, inginer, în pensie, care voluntar fiind, a fost ales să dețină această funcție onorantă pentru el și comunitatea locală. Tot voluntar era și primarul, care în acel moment era ocupat cu alte probleme. Am aflat atunci că Wolfenbüttel-ul este mai mult un oraș bătrânesc, că tinerii trebuie să călătorească zeci de km pentru a dansa la o discotecă și că locuitorii orășelului aveau fiecare câte o pasiune, fie jucau baschet, fie cântau la un instrument. Așa ni s-a explicat de ce parteneriatul cu școala noastră este atât de important pentru ei.

    Înainte de a porni din Satu Mare, le-am povestit elevilor din grupul folk cum în 2001 am cântat la colegiul german, într-o sală de concerte impunătoare: avea peste o sută de scaune și toate instrumentele muzicale care alcătuiau o orchestră. Era cabinetul de muzică al școlii. Conform programei germane, ora de muzică e sfântă, școala are o orchestră simfonică, iar cântatul la un instrument este tratat cu seriozitate maximă. Speram să se bucure și elevii din acest an de sala deosebită, cu o acustică de invidiat. Dar, tot înainte de plecare, ne-am înțeles să ne adaptăm la tot ce urma să trăim, să fim relaxați asemenea occidentalilor și să acceptăm cu veselie orice modificare de program. Și bine am făcut că ne-am pregătit din start pentru orice, deoarece socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg.

    Deși aveam pregătit un repertoriu de 40 -50 de minute, cu melodii folk (de dragoste, specifice vârstei interpreților) și prelucrări folclorice, cu speranța de a revedea sala în care am mai cântat, ne-am susținut programul în variantă scurtă, vreo 20 de minute, adică în pauza de prânz, afară, în curtea școlii. Am schimbat pe loc repertoriul, am ales melodii cunoscute, internaționale, dar nu am renunțat la cele românești. Le-am selectat rapid pe cele care, credeam noi, sunt mai potrivite pentru un spectacol în aer liber. Surpriza a fost că s-a încins o horă de toată frumusețea pe melodia interpretată de Iasmina ,,Cântă cucu-n Bucovina” în curtea școlii germane (le mulțumesc elevilor pentru idee și improvizație).

    Se pare că lecția teoretică de acasă, de a ne adapta la orice intervine, a dat roade. Am fost tare mândră de ei, de prestația lor. Dar cine sunt elevii alături de care am trăit în vara lui 2018 momente de neuitat? Cea mai tânără și foarte apreciată, una dintre solistele trupei, a fost Ștefania Hotca (elevă în clasa a VIII-a), cealaltă solistă, Iasmina Vereș (elevă în clasa a XI-a C), Silvia Ruba (căreia îi mulțumesc pentru traducere și prezentarea momentelor) și, nu în ultimul rând, trupa de bază, fără de care nu ar fi existat momentele artistice, elevi cărora le sunt dirigintă din clasa a V-a, fetele – Bia Culic, Iulia Chereji, Oana Micle, Gabriela Pustai, Ioana Roman, Ioana Stan, Ioana Tomșa și băieții (instrumentiștii) – Răzvan Lazăr, Tudor Mureșan și Șerban Tătărucă.

    Cea mai frumoasă experiență din viața mea de licean a fost deplasarea în Wolfenbüttel, un oraș fermecător cu oameni deosebiți, cu un stil de viață sănătos și cu obiceiuri frumoase. Astfel de parteneriate sunt foarte binevenite și foarte importante in formarea noastră viitoare. (Arius Borlan– component al echipei de baschet).

    Pentru noi, câțiva elevi ai CNME, turneul din Germania a fost cel mai bun început de vacanță. Spun asta, pentru că am avut ocazia de a vizita micile și cochetele orașe din Nordul țării-gazde, dar am descoperit și spiritul locului în casele tradiționale nemțești. Totodată, ne-am reîntâlnit prietenii de anul trecut, elevi ai liceului Grosse Schule din Wolfenbüttel, care ne-au găzduit în familiile lor. Plimbări cu bicicletele pe străzile înguste, seri pe malul lacului în acorduri de chitară și meciuri corecte de baschet. A fost o adevărată oportunitate să trăim, chiar și pentru câteva zile, printre germani și să ne adaptăm la stilul lor de viață. Încăperi mici, ordine perfectă, nelipsitul Wurst și, firește, faimoasa punctualitate și corectitudinea specifică. Ne-am întors acasă îmbogățiți cu amintiri și zâmbete, inspirați de modelul german de a trăi. Dacă am avut așteptări de la această excursie? Desigur. Dacă s-au transformat în realitate? Indiscutabil! Acum, din nou, pe plaiul mioritic, nu ne rămâne decât să ne așteptăm prietenii din Germania în vizită, anul următor școlar, și să le mulțumim domnilor profesori Carmen Bratosin și Gheorghe Popdan pentru acele zile de care ne vom aduce aminte, zâmbind, cu siguranță, la întâlnirile de peste ani și ani. (Silvia Ruba)

    Ceea ce m-a impresionat la elevii din Germania a fost deschiderea către comunicare. Faptul că, indiferent dacă se descurcau cu limba engleză sau nu, ei erau mereu dornici să ne întâlnim și să râdem împreună. Râsul e universal. Se râde în orice limbă. Nu pot spune că există ceva care nu mi-a plăcut în excursie. Drumul a fost puțin obositor, dar în rest, a fost o experiență unică. În cadrul acestei excursii, un lucru m-a impresionat în mod special, si anume faptul că elevii se întâlneau mereu în curtea școlii. Faptul că porțile curții erau mereu deschise, dându-le voie elevilor să intre chiar și după programul cursurilor e foarte cool. Asta e ceva ce îmi doresc și în liceul nostru. Dacă excursia ar începe mâine, nu aș schimba nimic. A fost o experiență minunată. (Ioana Stan)

    Componența delegației CNME:
    Echipa de baschet:
    Borlan Puscaș Arius, Olariu Mihai, Krajnik Angello, Câpeanu Patrick Tudor, Șipoș Lucas George, Bonta Vlad Mihai, Danicico George, Moldovan Raul, Cadar Andrei, Olaru Patrick, Coroian David.
    Grupul folk Gala:
    Hotca Ștefania, Ruba Silvia, Vereș Iasmina, Chereji Iulia, Culic Bia, Mureșan Tudor, Micle Oana, Pustai Gabriela, Stan Ioana, Roman Ioana, Lazăr Răzvan, Tătărucă Șerban, Tomșa Ioana.
    Din delegație a mai făcut parte: prof. dr. Popdan Gheorghe Iosif – inițiatorul și coordonatorul parteneriatului, d-na prof. Carmen Bratosin – coordonatorul grupului Folk și d-na Daniela Culic – președinta Asociaţiei de Părinţi a Elevilor de la Colegiul Naţional Mihai Eminescu.
    Le mulțumim părinților, familiilor noastre pentru încrederea și susținerea materială acordate. Cu ajutorul lor, avem încrederea că povestea va merge mai departe.

    Prof.dr.Gheorghe Popdan
    Prof.Carmen Bratosin



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img