Speram din tot sufletul să ajung în situaţia de a dialoga cu PS Timotei Sătmăreanul şi... speranţa mea s-a transformat în realitate. Acolo, la frumoasa Mănăstire cu hramul “Sf. Ioan Botezătorul”, acolo unde eroul prezentului material a fost sfinţit ca Episcop al Maramureşului şi Sătmarului, în prezenţa a 15 episcopi din ţară, oficialităţi şi o mulţime de credincioşi din cele două judeţe şi nu numai, în prezenţa şi sub pavăza PS Iustin, a avut loc o ceremonie religioasă cum nu s-a întâmplat de 25 de ani, când acelaşi lucru s-a întâmplat cu PS Iustin, sfinţit de ÎPS Justinian (Dumnezeu să-l odihnească în Pacea Sa!).
Interesant, am mai realizat emisiuni la “Glasul bisericii” cu PS Timotei şi am constatat şi acum aceeaşi modestie, acelaşi calm şi aceeaşi bunătate pentru cei pe care îi slujeşte cu atâta dăruire, de acolo, de la Mănăstirea Scărişoara, de la Episcopie, de la fiecare biserică de pe teritoriul Episcopiei noastre. Mare mi-a fost bucuria când, în faţa altarului din biserica nouă, ne-am aşezat pentru un dialog de suflet! Chiar de suflet! Sunt mândru, ca un creştin ce ştie să preţuiască pregătirea, studiile şi bunul simţ al unei persoane, în faţa camerelor de luat vederi, dar, de data aceasta, s-a văzut, s-a simţit şi am trăit studiile făcute în Grecia şi meditaţiile de pe muntele Athos. Sigur, am amintit şi despre frumoasele realizări la mănăstirile de pe teritoriul celor două judeţe, peste 30, care au cunoscut o dezvoltare uimitoare, din toate punctele de vedere. Am adus în discuţie cuvântul de mulţumire, la Sfinţire, al lui Timotei Sătmăreanul, cuvânt angajament, legământ, jurământ în faţa lui Dumnezeu, al Preafericitului Daniel, al Sfântului Sinod şi, desigur, în faţa PS Iustin. Am aflat cum s-a întâmplat cu numele “Sătmăreanul”, dorit şi impus în Sfântul Sinod de PS Iustin, atât de ataşat sătmărenilor! Îi mulţumim şi noi pentru acest lucru, iar acest ataşament este reciproc! Mi-a plăcut faptul că PS Timotei a adăugat şi a subliniat că legământul a fost şi rămâne cu credincioşii! A subliniat acest lucru şi l-a motivat atât de frumos!
Noi l-am numit “un om între oameni!”, dar eu, cunoscându-l destul de bine, mi-aş permite să adaug, fără ezitare “...şi pentru oameni!”. Discuţiile “au curs” atât de frumos, abordând probleme de tot felul, de la fericire, la tonul optimist din biserică, la faptele bune aşteptate de cei din jur pe care mass-media trebuie să le scoată în evidenţă, la conţinutul predicilor cu partea educativă, la oamenii nevoiaşi şi felul cum pot fi ei ajutaţi, la predarea religiei în şcoli, la modelul faptelor preoţilor, la legătura cu cei plecaţi la lucru în străinătate etc. Sigur, am auzit explicaţii la toate aceste probleme, bazate pe studiu, pe practică, pe trăire sufletească, pe bunătatea omului Timotei, pe bunul simţ care-l caracterizează.
Este conştient, tot atât de sigur, ca oricare cetăţean al ţării, că trăim într-o societate în care domină ura, răutatea, invidia, dispreţul şi duşmănia şi îndeamnă pe toţi slujitorii bisericii să facă tot ce este posibil pentru îmbunătăţirea acestei situaţii. Secolul acesta a făcut din creştinism o fărămiţare nemeritată, iar dacă nu ne adunăm la biserica neamului scădem din prestanţa pe care o are biserica noastră, singura instituţie în care poporul mai are încredere. Avea dreptate PS Iustin în predicile din ultimii ani, iar cele spuse ca avertisment s-au adeverit treptat. Din fericire, l-am reîntâlnit pe PS Timotei Sătmăreanul la sărbătoarea hramului “Sf. Arh. Mihail şi Gavril” la biserica de la podul din municipiu, biserică suferindă încă din cauza retrocedării în urma unei legi aplicate aiurea în acest judeţ, dar... credincioşii împreună cu cei doi preoţi minunaţi ce slujesc aici sunt optimişti şi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al credincioşilor, nu peste mult timp ne vom simţi “ca acasă”, într-o biserică atât de aşteptată. Am asistat împreună cu o mulţime de credincioşi, deşi era zi de lucru, la o predică cu totul aparte, prin cuvintele care au pătruns direct la sufletul credincioşilor. PS Timotei a reuşit să ne facă pe toţi să trăim momente unice, să aflăm ce înseamnă sufletul credinţei şi “Hristosul inimii”, ce înseamnă trăire creştină în adâncul inimii!
Soborul minunat de preoţi, cu părintele protopop Ioan Socolan şi cu preoţii ce slujesc la această biserică, preotul Sandu şi Florin s-au dovedit atât de ataşaţi spuselor PS Timotei, încât au făcut din această sărbătoare a bisericii o adevărată trăire sufletească colectivă. De fapt, cuvântul de mulţumire al preotului Sandu a fost pe măsura predicii realizate de PS Timotei, adică la înălţimea pretenţiilor credincioşilor de aici, oameni de valoare, mulţi făcând parte din elita intelectuală a municipiului nostru.
Oricum, o astfel de sărbătoare nu se întâmplă în fiecare zi şi, de aceea, mi-am luat îndrăzneala să scriu câteva rânduri pentru că fiecare familie din această comunitate şi-a cinstit preoţii parohiei şi pe invitatul de onoare, PS Timotei, dovedind ataşament, cinstire şi dragoste faţă de acesta. Rămâne PS Timotei omul cinstit, apreciat, onorat, omul valoros, cu respectul celor din preajmă, ce revarsă ca o rouă binefăcătoare trăiri sufleteşti cum rar se pot întâlni! Atât preoţii din sobor cât şi credincioşii rămânem recunoscători PS Timotei şi nu greşim înaintea lui Dumnezeu, care ne îndeamnă la iubire între noi, aidoma aceleia cu care ne iubeşte El! În concluzie, pentru mine, PS Timotei este un om cu viziune profundă asupra stării de spirit a credincioşilor, cu mult curaj pentru a spune lucrurilor pe nume, ce-şi apără principiile, militând pentru buna creştere şi educaţie religioasă într-o lume cu multă stâmbătate! Viaţa lui să ne fie de folos!
Teodor Curpaş
