More


    Schimbarea șefilor înseamnă: ineficiență sau eficiență?

    - Advertisement -

                Societatea noastră democratică este în continuare șubrezită de disputele politice adeseori sterile și lipsite de înțelepciune. ,,Dacă iei ceva, ce pui în loc?”. Care sunt soluțiile alternative, bine argumentate, pentru a intra pe ,,făgașul normal al dezvoltării economice și sociale?”. Lipsa de solidaritate, în ceea ce privește demersurile necesare pentru reformarea sistemelor din România, este una din cauzele menținerii unui haos în societatea românească. Schimbarea intempestivă a decidenților, a șefilor instalați în diferite funcții, poate să genereze efecte negative pe termen lung, greu de ajustat şi corectat după reinstalarea în funcții a unor alți șefi… Se spune că un ministru, de exemplu, are „nevoie de mai bine de un an pentru a se familiariza cu problematica existentă în cadrul unui minister”. Avem exemple nenumărate, în care anumiți miniștri au imaginat împreună cu „echipa lor de lucru” strategii constructive, eficiente, „cu bătaie lungă”, pentru dezvoltarea și refeomarea unui sistem existent în democrația noastră controversată.

                Schimbarea unor „șefi incompetenți”, care sunt contaminați cu virusul paranoiei, ar fi extrem de benefică pentru o relansare cât mai grabnică a reformării unui sistem vital eficient pentru societatea românească? Conlucrarea cu specialiștii din „diferite domenii de activitate”, indiferent de culoarea politică, va pune capăt ambițiilor politice radicale, egoiste și răutăcioase. Foarte mulți „politicieni-tătuci”, încă nu au înțeles faptul că „tirul confruntărilor defăimătoare” nu trebuie îndreptat împotriva unor colegi politicieni, care prin forța împejurărilor fac parte dintr-un partid sau altul, conform pluripartidismului. Nu se înțelege faptul că după alegeri, „hainele politice” ar trebui lăsate la intrarea în Parlamentul României, iar capacitățile intelectuale să fie folosite în echipă, acolo, în „comisiile de specialitate”, pentru a găsi cele mai bune idei funcționale menite să reformeze din temelii sistemele existente în democrația românească. „Frecușurile și luptele politice”, asemănătoare cu cele imaginate de „Don Quijote de la Mancha”, nu-și au locul într-o democrație autentică, serioasă și inteligentă, din care au fost alungate mentalitățile anacronice, prostia și infatuarea politică.

                Menținerea în funcții a unor șefi competenți, care timp de patru ani sau opt ani și chiar 12 ani au demonstrat că stăpânesc problematica existentă în domeniul lor de activitate, înseamnă eficiență și înțelepciune. Avem exemple „cu nemiluita” în administrațiile publice locale, unde există primari care au ajuns la trei, patru sau chiar cinci mandate. Care este explicația acestui succes administrativ longeviv? Comunitatea locală, prin alegătorii ei, a constatat că multe din proiecte, inițiate de primar sau echipa sa de consilieri, au fost finalizate, iar altele sunt în curs de finalizare. Cunoașterea problemelor de la nivel local de către primar, dar și felul său de a se implica în viața comunității locale, uneori în mod afectiv, i-au asigurat un succes incontestabil. Același lucru se poate întâmpla și la nivelul ministerelor. O vreme, noii miniștri trebuie „lăsați în pace”, trebuie să le fie oferită „șansa de a se afirma”, după ce cunosc pe deplin marile probleme existente în teritoriu, care pot fi rezolvate operativ prin intermediul puterii ministeriale.

    Am avut privilegiul să ascult relatările unui consilier, care a lucrat cu un fost ministru al învățământului. Domnia sa mi-a spus că a existat la un moment dat mult entuziasm în ceea ce privește creionarea unui „sistem de învățământ modern”. Specialiștii din domeniul învățământului au venit fiecare cu idei reformatoare ancorate în realităţile trăite de elevi şi profesori, iar în final proiectul de schimbare din temelii a „sistemului de învățământ românesc de masă” a fost finalizat spre bucuria ministrului, dar și a colegilor, care au lucrat 10-12 ore pe zi, mai multe luni. A venit vremea „schimbărilor politice”, iar ministrul respectiv a fost „eliberat din funcție”. Nimeni nu a făcut o evaluare a muncii sale şi a specialiştilor, dar mai ales a proiectului necesar pentru ,,reformarea  din temelii a învățământului românesc”. Noul ministru instalat în funcție „cu surle și țambale”, că așa e la noi, nici măcar nu s-a uitat peste proiectul acela, peste care ulterior s-a așternul praful uitării și ignoranței. Am rămas… „fără cuvinte!”.

                „…Ce va să zică a privi bunăstarea populaţiunii ca pe un lucru încredinţat înţelepciunii şi vegherii lui? Să gândeşti pentru cel ce gândeşte, să pui în cumpănă dările comunale, să le deschizi oamenilor ochii…să se întrebe ce însemnează a administra? Îndată ce şi-ar fi făcut această întrebare ar fi văzut ce lucru gingaş e administraţia…”. Dar fiindcă la aproape toate posturile din ţară poate aspira oricare cenuşer…şi râvneşte a se face roată la carul statului…”. Mihai Eminescu, ziarul TIMPUL, 1877.

    Dumitru Țimerman



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img