More


    MUZICĂ. Denisa Blaga : “Dorul de casă există mereu în sufletul meu!”

    - Advertisement -

    Este greu sa vorbim despre noi, totusi cum te-ai descrie in cateva cuvinte.Cine este Denisa Blaga?
    În primul rând ma bucur tare mult ca am onoarea de a fi intervievata de catre tine Raluca! Îti multumesc pentru invitatia facuta si pentru faptul ca prin acest interviu am sa ma simt mult mai aproape de casa, Satu Mare, al meu frumos oras natal.Precum ai spus si tu, este greu sa vorbim despre noi îndeosebi în public. Sa va împartasesc din povestea mea pe care cu siguranta nu multi o cunosc. Pot spune despre mine în momentul acesta ca sunt o femeie destul de complexa, ambitioasa, dar simpla, pasionata de muzica, sport si de frumos. Mereu dornica de a învata si de a împrastia mai departe tot ce am acumulat pana acum. M-am nascut în nordul României, în orasul meu de suflet Satu Mare, într-o familie din doi parinti modesti. Fiind o familie mare cu multe rude, vacantele mele din copilarie erau împartite la bunici între comuna Odoreu de unde e mama mea si satul Lipau de unde e tatal meu, alaturi de fratele si verisorii mei dragi. Bucurându-ne de natura si de tot ceea ce însemna atunci copilarie, neavând internet sau alte dispozitive care exista în ziua de azi si care ne tin mai mult ocupati în casa decât afara.

    Am cântat de când ma stiu, si am intrat în lumea muzicii sperând cā as putea aduce multe zambete pe fata oamenilor indiferent unde ma va purta viata.

    Am terminat în anul 2009 liceul de Arta “Aurel Popp din Satu Mare, 12 ani frumosi de muzica si de familie…familie pe care am format-o acolo si cu care ne-am si format, noi ca si elevi în viitor! Unde am optat pentru a studia ca si instrument pianul, chitara si flautul!

    Sunt mandra sa pot spune ca am avut parte de profesori minunati si de la care am avut sansa sa “fur” câte ceva.Norocul nostru, a oamenilor în ziua de azi, este ca oriunde ne-am afla, putem comunica prin intermediul internetului si a tehnologiei avansate cu ei si cu cei dragi!

    Înca mai tin legatura cu unii profesori de la liceu cu care depanam amintiri frumoase!

    Îi salut pe toti pe aceasta cale, cu mult respect si stima! Si vreau sa le MULTUMESC din inima pentru tot ce m-au învatat si ca si-au pus amprenta asupra mea! Mai apoi dupa terminarea liceului am continuat tot cu muzica dar într-un alt frumos oras al ardealului, Cluj Napoca unde am început sa studiez mai detaliat si cu seriozitate ce înseamna muzica! Trei ani minunati de: “Academia de Muzica Gheorghe Dima”, care mi-a deschis o mai mare dorinta de a merge pe acest drum si unde am ales sa studiez pedagogia muzicala.

    Un domeniu frumos pentru mine cu care ma ocup si în ziua de azi aici la mii de km. distanta de România.

    Însa nu m-am oprit aici, dupa cum am si zis la început, sunt într-o continua învatare si dezvoltare, m-am înscris mai apoi la diferite cursuri de pedagogie în Satu Mare, si Cluj Napoca, terminând mai târziu masteratul tot în domeniul muzicii si al pedagogiei.

    Cluj Napoca a fost pentru mine practic a doua mea casa, un oras cald care va ramane mereu în inima mea ca si Satu Mare de altfel.

    Momentan sunt stabilita in America, mai exact în orasul Chicago! Consider ca suntem într-o permanenta dezvoltare a noastra si ca nu ar trebui sa ne oprim din a învata!

    Ce visai sa devii, cand erai mica?
    Eram atât de mica atunci când am început sa cânt prima data prin casa încât n-am amintirile mele personale legate de acest moment. Dar stiu din povestirile părinților mei ca am cântat de când nici nu mergeam bine, si eram mereu activa. Dupa cum am zis si la începutul acestui interviu, am crescut într-o familie modesta care m-a încurajat si m-a ajutat să merg pe acest drum. Mama fiind o persoana calda si ambitioasa, care a avut dorinta ca noi, copiii sa învatam si sa facem o facultate. Îmi vine în gând acum o vorba de-a mamei pe care nu am sa o uit niciodata: “copiii mei trebuie sa faca studii, indiferent ca eu voi avea doua locuri de munca!” O femeie simpla care a crescut la tara, care a muncit si care mereu a învatat ca sa aiba scoala si sa aiba si grija de noi. O femeie care s-a îndragostit de tatal meu la vârsta de 19 ani, s-au casatorit iar de atunci au ramas mereu împreuna indiferent de greutatile vietii! (am sa recunosc pentru prima data ca asta am apreciat mereu la ei, faptul ca sunt împreuna de atâtia ani!).

    Tatal meu fiind în acest domeniu al muzicii de o viata, si dorind sa ne faca noua un trai mai bun, era mai mereu plecat si era mai greu pentru mama sa ramana singura acasa cu noi. Pe timpuri se cânta mult la faimoasele baluri organizate la tarã, nunti în tot felul de comune, unde tata era prezent mai mereu alaturi de formatia dânsului. Desigur si el fiind mereu dornic de a lucra în gospodaria familiei noastre si care s-a împartit mereu între pasiunea pentru muzica si diferite domenii! Oficial primii mei pasi pe o scena mare a fost la varsta de 5 ani din câte îmi aduc eu aminte la Filarmonica Dinu Lipatti din Satu Mare, unde era invitat special domnul Marian Râlea, cu totii stim ca dânsul este un actor român de teatru, televiziune și film. (mai exact a fost realizator al emisiunii Abracadabra la TVR 1).

    Cei din generatia mea cu siguranta au participat la frumoasele spectacole pentru cei mici organizate de dânsul! Îmi aduc aminte ca m-a luat din sala, mi-a dat microfonul în mâna si mi-a zis “cânta”!: Înca de atunci a început misiunea mea pe care mi-a lasat-o Dumnezeu pe acest pamant!

    Practic am început sa merg pe drumul acesta fara ca nici macar eu sa îmi dau seama! Cred cu tarie ca fiecare om atunci cand se naste, are o misiune de la Dumnezeu de îndeplinit pe lumea aceasta. Iar una din misiunile mele pe acest pamant este cu siguranta muzica! Asa au urmat cateva spectacole si concursuri la care am participat în colaborare cu “Palatul Copiilor din Satu Mare” alaturi de domnul profesor Berindei Sorin! (îl salut cu mare respect pe aceasta cale si îi multumesc pentru tot ce am învatat acolo).

    Cand ai plecat din Romania?
    Din Romania am plecat în urma cu aproape 4 ani de zile! Dar atunci când ma gandesc la “acasa”, ma gandesc la România cea frumoasa, Romania pe care as recomanda-o tuturor strainilor sa o viziteze! Ma gandesc cu drag si dor la copilarie, prieteni si familie!

    Cu ce ganduri ai plecat?
    Am plecat cu gânduri pozitive ca de fiecare data când pornesc la drum, nu era prima data cand veneam pe teritoriul american, fratele meu fiind mai mare decat mine cu 4 ani si deja stabilit de multi ani în orasul Chicago.Am mai fost cu diferite programe studentesti pe perioada facultatii în alte state din America. Veneam pe timpul verii si ma întorceam acasa deoarece aveam de terminat masteratul si sincer nu prea mi-a placut America la început, si nu, nu glumesc! Mi s-a mai pus intrebarea “cum sa nu iti placa America?!”Probabil si pentru faptul ca eram legata de Romania! America practic, îti da sansa de a merge pe un nou drum în orice domeniu fara ca sa te critice dar si sansa sa ti se deschida usi! Respectul si cuvantul sunt doua lucruri esentiale aici si nu numai! Aceste lucruri ar trebui sa existe în principiile de baza ale fiecarui om. Drepturile cetatenilor de aici sunt importante în orice domeniu si asa ar trebui sa fie peste tot.

    America mi-a dat sansa sa vad si sa vizitez cele mai frumoase locuri de aici. Sunt o fire care se adapteaza usor la schimbari, spun asta dupa ce m-am maturizat si eu si cred ca as putea sa o iau oriunde de la capat pentru ca am ajuns sa fiu o femeie puternica si stapâna pe cunostintele mele.

    Pentru ca mereu îl am pe Dumnezeu langa mine! Si mi-a demonstrat de fiecare data ca EL exista! Nu e “Nimic fara Dumnezeu”! De locuit aici nu aveam în plan la momentul acela… nu vroiam sa las tot ce am început acasa în Romania neterminat! Aveam activitati deja la care nu puteam sa renunt atat de usor! Însa lucrurile au luat o întorsatura frumoasa as spune eu. S-au întamplat multe lucruri frumoase într-un timp atat de scurt si parca si universului îi suradea ideea de a ma stabili aici. Desigur am lucrat într-o companie la început, stiam engleza dar nu atat de bine, si nu mi-e rusine sa recunosc acest lucru! Am luat-o iar de la capat si usor pe langa munca birotica, eu îmi dezvoltam pasiunea pentru muzica!

    Am inceput sa cânt pe la diferite evenimente, sa îmi dezvolt activitatiile pe care le faceam în Romania cu copii si aici pe teritoriul american, sa imi fac prieteni noi si sa ma adaptez pe plaiurile americane departe de casa! Spun asta pentru ca daca nu era fratele meu aici, nu cred ca ma stabileam atât de departe de casa! Mereu m-am lasat pe mana lui Dumnezeu si nu am fortat nimic! Si iata ca locuiesc momentan aici deja de 4 ani! In Chicago mai exact!

    Cat de mare este dorul de casa?
    Dorul de casa exista mereu în sufletul meu. Sigur ca da! Doar ca aici in Chicago avem o comunitate destul de mare de romani, chiar si de moldoveni iar noi nu uitam niciodata de traditiile noastre frumoase de acasa. Mereu se organiza câte ceva unde eram si eu implicata, prezenta sa cant sau sa prezint! Vorbesc la trecut pentru ca asta a fost înainte de pandemie, dar sperãm ca încet totul sa revina la normal, si cred cu siguranta ca se vor mai organiza evenimente în viitor!

    Sa stiti ca romanii de aici gatesc tot româneste, sunt foarte gospodari si primii la distractie! In schimb as putea spune ca mi-e dor de Romania ca si tara! Locurile superbe pe care le avem în tara noastra si pe care nu as ezita sa le mai vizitez înca o data! Locurile copilariei mele…

    Ce le povestesti strainilor despre Romania,dar despre Satu Mare?
    Să nu uităm de unde ne tragem, să ducem mai departe prin fapte și vorbe tradițiile noastre folclorice care au scris istorie. Avem o mare responsabilitate pentru soarta folclorului autentic. Trebuie să ne mândrim că suntem români pentru că dacă noi nu ne-am mândri cu asta, atunci nu putem pretinde nimanui de pe fața pamântului sa ne pretuiasca. M-am mândrit întotdeauna că sunt româncă, pentru ca am crescut într-o familie modesta și frumoasă, care m-a învățat să respect tradiții minunate si m-a invatat ce e omenia, m-a invatat sa las loc de buna ziua mereu oriunde as merge. Sigur ca, nici o tara n-are numai bune sau numai rele, asa e si România, dar oriunde în lume pe unde am fost si m-a întrebat cineva, am raspuns cu sinceră mândrie de unde vin!

    Avem atâtea locuri si lucruri încântătoare…Avem artisti deosebiti, facem filme bune, sportivii ne fac sa lăcrimăm când ascultam Imnul si când vedem medalii de aur… Deci e o tară cu potențial! Desigur ca s-ar putea schimba multe lucruri în bine, poate mi-as dori mai putina birocrație, mai multa organizare în anumite domenii, mai multe idei în folosul românilor, nu doar în cel al unora, dar am rabdare, cred si sper într-un viitor mai bun!

    În România îmi place întotdeauna, când ma duc la țară, când toata lumea îți dă binețe, te salută, zâmbesc, chiar daca se cunosc, chiar daca nu se cunosc. De obicei acest gest este un ritual al prieteniei si al valorii românești pe care ar trebui să o păstrăm tot timpul în gând si în suflet si-n inima noastră oriunde ne-am afla. As putea spune ca si la americani e la fel in sensul acesta. Aici pe strada chiar daca nu te cunoaste lumea te saluta si îti zambeste, sau când mergi prin magazine,mi se pare un gest frumos!

    Le spun când am ocazia ca România are o cultură unică datorită așezării sale geografice și a evoluției istorice distincte. Ca muzica românească, folclorul e frumos, autentic si ca ar trebui ascultat! Orasul meu, Satu Mare este un oras cu o tradiție bogată si o rețea de instituții de cultură constând în teatre, filarmonica, biblioteci publice, cinematografe, case de cultura, muzee si banuiesc ca multe altele de care eu nu stiu fiind plecata deja din oras. Le spun cu mândrie ca noi, ardelenii, satmarenii suntem niste oameni de omenie, harnici si în special oameni cu credinta, oameni calzi, care mereu sunt dispusi sa dea o mâna de ajutor oamenilor nevoiasi si nu numai. Satmarenii sunt foarte creativi si au un suflet mare.

    Ce faci mai exact acolo?
    Am activitati în mai multe domenii, ma ocup cu niste copii dornici de a intra în lumea muzicii, predau lectii de pian! Am început de drag, fara nici un interes si asa ar trebui sa o faca toti cand fac ceva. Am un grup de cativa copii talentati începând de la 4 anisori pana la 12 ani, pe care vreau sa îi dezvolt si sa le ofer încredere, sa îi invat ceea ce eu am învatat la randul meu.Trebuie sa recunosc ca pandemia mi-a dat planul peste cap si nu am mai putut organiza nimic! Dar cum ar zice americanii: “Stay tuned, the best is yet to come”!

    Pe langa muzica spuneam la început ca sunt pasionata si de sport, un mod de viata sanatos! Si ma bucur ca am ocazia sa fac o munca si o placere si din asta aici.Am facut niste cursuri în domeniul sportului. Am reusit sa am o clasa mica de fete pe care le antrenam aici! (înainte de pandemie). Pe langa asta eu si fratele meu avem o formatie formata din mai multe persoane, cantam la diferite evenimente în diferite locuri ale Americii, diferite stiluri muzicale. Încercam sa ducem traditia familiei noastre mai departe si zâmbete pe fata oamenilor.

    Cum a fost perioada pandemiei?
    Perioada pandemiei a fost destul de grea si pentru mine din punct de vedere al activitatilor. Am anulat toate orele pe care le aveam, nu mai puteam sa onorez clasele cu prezenta iar unii dintre copii s-au retras pe parcurs de la clasele mele private de pian. Ideea e sa pui pasiune în tot ceea ce faci! Tot din cauza pandemiei am încetat de a colabora cu o scoala privata de muzica de aici! Clasele de sport pe care le faceam cu fetele aici si acelea au cazut din cauza pandemiei… evenimente, festivaluri, nici nu mai zic…Toate s-au amânat!

    Cu totii ne-am protejat si am evitat contactul cu cei dragi pe o perioada. Nu pot spune ca au fost restrictii atat de mari ca si în Romania, dar oamenii au fost mult mai responsabili! Din pacate nu putem lua decizii pentru cei care sunt la putere… A fost panica aceea ca si peste tot în lume, dar cu credinta în Dumnezeu si cu gandul ca o sa fie bine am mers mai departe!

    Cand ai fost ultima data acasa?
    Acasa nu am mai fost de cand m-am stabilit aici, aproape 4 ani. Familia ne viziteaza cel putin o data pe an si ne mai alina dorul de casa!

    Care este cea mai mare dorinta a ta?
    O dorinta ar fi sa avem sanatate cu totii si buna credinta asta în primul rand! În al doi-lea rând am în gând un plan care îi privesc pe copii, pe care vreau sa îl pun în practica si sa îl dezvolt pe viitor aici dar momentan prefer sa îl tin pentru mine! Am învatat ca dăruind poti sa fii mai bogat. Ca este obligatia noastra sa daruiesti! Si cred ca stiu sa si fac acest lucru.

    Care este cel mai frumos cuvant romanesc?
    “…Dorul fuge, fuge, nimeni nu-l ajunge, dorul zboara, lasa inima amara…”!
    As avea mai multe cuvinte frumoase romanesti. Unele dintre ele sunt: “dor”, “emotie”, “traditii”, “folclor”, “autentic”, “iubire”.

    Vrei sa ramai definitiv in America?
    Momentan sunt stabilita aici, nu se stie ce ne rezerva viitorul! Niciodata nu am zis “aici ma stabilesc si aici raman de acum înainte…” Niciodata sa nu spui niciodata! Nu stii unde te poarta viata si ce planuri are Dumnezeu pentru tine! Sfatul meu este sa faci totul din inima si cu drag ceea ce iti place indiferent daca nu stai definitiv într-o tara anume! Iar daca lucrul acesta iti aduce si un venit financiar e si mai bine, deja restul vine pe parcurs!

    Vreau sa le multumesc parintilor mei pentru tot ce au facut pentru mine! Pentru ca m-au crescut frumos si mi-au dat cei 7 ani de acasa care sunt cei mai importanti din punctul meu de vedere si care îsi pun amprenta asupra noastra!

    Sa îi tina Dumnezeu în viata pe toti parintii, sanatosi sa fie, si sa ne bucuram de ei cât timp înca îi mai avem! Acum e randul nostru sa le oferim o viata fara griji! Vreau sa îi multumesc si fratelui meu care a fost alaturi de mine si aici în America si caruia îi sunt recunoscatoare pentru tot! As avea multor oameni de multumit care sunt prezenti în viata mea si de la care am ce sa învat, pe care am sa îi pastrez mereu în sufletul meu!
    Îi salut pe toti satmarenii, le urez sanatate multa, sa ramâna tot asa cu inima mare cum au fost de fiecare data si sa faca lucruri frumoase împreuna!

    Respect, încredere si umanitate! La buna credinta oameni frumosi!
    Multumesc frumos Gazeta de Nord Satu Mare!

    Raluca Jofi



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img