În relaţiile interumane ar trebui să se ţină seama în primul rând de capacitatea de a anticipa consecinţele unui comportament vulgar. Sădirea unor seminţe ale răului în sufletul celui căruia îi lezezi demnitatea, onoarea, familia sau neamul, e ca şi cum ai amorsa ,,o bombă cu efect întârziat”. Mai devreme sau mai târziu, Răul pe care l-ai provocat, în diferite ipostaze, se va întoarce sub o altă formă asupra ta şi a familiei tale. În urma răzbunării cad suflete nevinovate şi nu neapărat asupra celor care au declanşat un conflict. Numaidecât mintea mea mă duce la un alt proverb, care avertizează conştiinţele nesăbuite şi lipsite de înţelepciunea dialogului, extrem de actual şi în zilele noastre: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”, Politrucule...
Revolta, iscată de conştiinţele iresponsabile în mintea celor lezaţi, mocneşte de multe ori ca un vulcan, care stă să erupă mai devreme sau mai târziu. Nicio forţă din lume nu poate stăvili un „vulcan” uman, care erupe pe nepregătite, fără să ţină seama de niciun fel de consecinţe dramatice. Unii dacă au primit o palmă, rabdă, în timp ce alţii nu întorc obrazul cu supunere, pentru a mai primi încă o palmă. Nu iartă! La fel se întâmplă şi cu ,,câinii”, unii te iartă chiar dacă te-ai comportat urât cu ei, în timp ce alţii se răzbună pe tine dacă le-ai stârnit ura. Raţiunea nu trebuie lăsată niciodată să plece de la om. Nici măcar temporar! Lacrimile şi regretele tardive sunt de prisos, iar răzbunarea „naşte” în continuare monştrii.
Avem nevoie de împăciuitori înțelepți, de acei oameni care se interpun între forţele contrare menite să destabilizeze viaţa paşnică! În orice comunitate, indiferent de dimensiunea ei, există scandalagii, care provoacă: discuţii contradictorii, subestimează, minimalizează şi tensionează ambianţa din jurul lor. Împăciuitorii înțelepți intervin şi „calmează” spiritele încinse de nervii încordaţi până la maximum de: invidie, egoism şi neputinţa unora de a se ridica din mlaştina diletantismului. Sensibilitatea interioară a omului de lângă noi este agresată cu: invidie, neadevăruri, prejudecăţi, răutăţi inventate, speculaţii şi alte ,,regii artistice” negative. Pentru a se apăra, cei lezaţi din punct de vedere moral trebuie să dea explicaţii, să aducă argumente nenumărate pentru a putea dispersa ,,imaginea falsă” creată de răutăcioşii lipsiţi de cele mai elementare valori morale creștine.
Împăciuitorii înțelepți sunt din ce în ce mai puţini prin lumea aceasta ,,plină de-amaruri și de chin...”cu foarte puțină fericire. Numărul lor a scăzut datorită presiunilor ameninţătoare, care se abat asupra lor ca o „ploaie de foc”. Ei devin incomozi în momentul în care intervin pentru a conştientiza Certăreţii și Denigratorii. ,,Momentul adevărului” devine insuportabil pentru una dintre părţile aflate în conflict. Nu este uşor să pierzi o bătălie, în spatele căreia se ascund tot felul de interese politice sau economice. Împăciuitorul înțelept este acuzat că ţine cu unul dintre cei doi „cocoşei” implicaţi în conflict. Mulţi dintre cei care doresc răul aproapelui, cad în groapa prostiei săpată de vorbele lor ticluite, transformate în ,,ghilotine”. Lupta este nedreaptă şi plină de „lovituri sub centură”. Scenetele imaginate de aceşti impostori sunt dejucate uneori de vigilenţa împăciuitorilor înțelepți. În urma acestor intervenţii se naşte gândirea selectivă, analitică, iar oamenii pot să ajungă la concluzii corecte.
Libertatea de gândire a fost descătuşată! A ieşit „la suprafaţă” din interiorul minţilor urgisite de reguli strict ideologice. Libertatea interioară a omului nu poate fi subjugată de niciun regim politic. Această libertate s-a aflat în stare latentă vreme îndelungată pe meleagurile românești. Într-o vreme nu a existat libertatea de exprimare deplină...Nici astăzi nu prea există, pentru că această Libertate este dominată, în anumite situații, de Frică și Aservire politică. Luptele fratricide, mediatizate sau cele deschise, care se petrec la nivelul grupurilor sunt percepute cu totul altfel de către privitori sau ascultători. Cei mulţi nu mai pot fi „prostiţi” cu tot felul de acuzaţii nefondate îndreptate împotriva celor care sunt salvaţi de împăciuitorii înțelepți.
Sistemul de valori morale n-a putut şi nu va putea fi dărâmat de niciun sistem social dictatorial, de ieri sau de azi... Virtuţile vor rămâne întotdeauna sistemul de referinţă la care se va raporta omul, când va judeca informaţiile sau stările conflictuale create de indivizi debusolaţi sau ahtiaţi după Putere. Împăciutorii înțelepți sunt ca nişte: cavaleri ai Înţelepciunii, Dreptăţii, Adevărului şi Armoniei. Nu va exista niciodată: succes, prosperitate, fericire şi longevitate în viaţa celor care doresc să-şi clădească edificiul gloriei pe mormântul semenilor „executaţi” de lăcomia intereselor politice sau economice.
Dumitru Țimerman
