Mare bucurie, mare, s-a putut citi pe fețele românilor revoluționari în istoricul Decembrie din 1989. Mulți au visat în zilele acelea că România va prospera, că va fi mai bine, că vor umbla ,,câinii cu colaci în coadă pe străzi”. Dărâmarea sistemului comunist a creat un fel de extaz în mintea celor care deja așteptau încă de pe atunci să-și primească înapoi proprietățile naționalizate. O răzbunare cruntă, iresponsabilă, s-a abătut asupra întreprinderilor industriale comuniste, a Întreprinderilor Agricole de Stat, construite din bani împrumutați din străinătate. Datoriile externe au fost plătite de poporul român cu sacrificii incalculabile. Războiul nu era unul politic, confruntările reale au avut conotații economice. După ,,vânzarea industriei românești la fier vechi”, aproape în totalitate, a început o adevărată invazie a pieței cu produse aduse din import. Acest demers a fost considerat absolut firesc.
Încet-încet, dar sigur, dintr-o ,,țară producătoare am devenit o piață de consum” profitabilă pentru marii capitaliști. Nimeni nu s-a gândit atunci la un program care să vizeze descentralizarea țării şi relansarea ei în condiţiile economiei capitaliste. Au existat tentative anemice, iar una dintre acestea a fost privatizarea prin metoda MEBO a întreprinderilor, construite din banii poporului și nu ai comuniștilor, pentru ca fiecare român să aibă parte de o cărămidă-două” din fostele proprietăți ale statului. Pas cu pas, în ritmul unor interese, s-a ,,ales praful” demolării ,,de această mare privatizare. La scurtă vreme după Revoluție, pe străzi au apărut români, care strigau în gura mare ,,Nu ne vindem țara!”. După o altă perioadă a apărut un alt slogan: ,,Nu ne vindem țara, dar o dăm pe bucăți!”. După 25 de ani, de democrație autentică românească haotică, într-o campanie electorală, candidații anticomuniști ai unei formațiuni politice, care ne conduc destinele în actualitate, susțineau prin intermediul unui program că ar trebui reindustrializată România. Dă, Doamne, minte decidenţilor înainte de a se produce tot felul de implacabile dezastre naţionale! Există țări din Est, foste comuniste, care au păstrat mare parte din vechile întreprinderi pe care le-au modernizat în contextul privatizării, iar astăzi producția lor este ,,de temut” pe piața concurențială. Marii capitaliști au avut numai de câștigat după căderea comunismului. Demersurile lor au avut un succes economic de proporții. Eliminarea industriei indigene a însemnat și declanșarea celui mai mare ,,exod al forței de muncă” de calitate din România către țările democratice capitaliste dezvoltate. Multe obiective industriale, obiecte de artă și alte valori materiale naționale au fost vândute pe ,,bani de țigări”. Instabilitatea politică și-a făcut loc prin intermediul unor politicieni obtuzi, de multe ori nepregătiți, care aveau în spate tot felul de ,,misiuni” profitabile pentru buzunarele lor și ale colaboratorilor din umbră.
Au trecut mai bine de 30 de ani, în care tendințele economice ale României capitaliste au fost umbrite de tot felul de dispute politice, fără să se gândească nimeni la pierderile imense din domeniile economiei și agriculturii. Nici măcar nu au fost identificați vinovații, responsabili de acest dezastru economic. Este parcă un nonsens, lipsit de logică, să dai vina mereu și mereu pe vechiul sistem, care pur și simplu a fost desființat din temelii, ciopârțit, reformat și transformat în epave sau linii de profit pentru investitorii cu bani, care au ,,în spate sute de ani de capitalism”. Ce-i drept au apărut investitori români, dar ei se confruntă cu mari probleme în ceea ce priveşte desfacerea producţiei. Unii politicieni din zilele noastre încearcă să se justifice pentru că nu au reușit să propulseze România la un nivel de trai mai presus decât cel care a fost înainte de 89! Un demnitar român este îngrijorat și afirmă că:,, Democrația este în pericol. Faptul că 63 la sută dintre români consideră, potrivit unui sondaj, că în comunism era mai bine decât astăzi ar trebui să cutremure precum o undă de șoc toți decidenții statului...”. Respondenții nu s-au gândit nicidecum la reînvierea sistemului comunist. Ei au făcut o comparație între traiul lor de zi cu zi din democrație cu cel în care au trăit prin anii 70. Aceste aprecieri înspăimântătoare ale ,,Vocii Poporului” sunt de fapt o notă proastă dată decidenților democrați, care au avut și au toată libertatea din lume ,,să construiască” un sistem democratic stabil, care să asigure oamenilor ,,liniștea și siguranța zilei de mâine”. După avalanșa de prețuri, presiunile în ceea ce privește: vaccinarea, pensiile și salariile mici, cancerul care bântuie ca o stafie prin familiile românilor, nesfârșitele certuri politice, tensiuni sociale, crime, violuri și câte și mai câte ameninţări zilnice intens mediatizate...ce-ați fi dorit să spună mare parte dintre respondenți, d-le demnitar român? Că e nemaipomenit de bine în Democrația imatură din România, plină de subestimări şi scandaluri politice? Ați aflat de la vreun respondent că dorește să fie reînviat comunismul? Omul de rând intervievat s-a referit la dorința de a avea o viață decentă, fără teama că nu-și va putea plăti cele necesare vieții în fiecare lună...și nicidecum la obsesiile speculative ale unor decidenți din zilele noastre ...
Această UNDĂ DE ȘOC a Conştientizării nu ar fi trebuit să motiveze libertatea românilor ,,cucerită” în Decembrie 89 pentru a se ajunge în alt stadiu de dezvoltare în economia de piaţă? Schimbarea unui sistem social rigid cu altul flexibil capitalist nu ar fi fost normal să se bucure de prosperitate şi stabilitate politică după atâţia ani? Nu ar fi trebuit să treacă vremea în care să nu mai vorbim de ce a fost acum 30 de ani şi să nu ne mai ascundem precum gozul după mătura incompetenţelor puerile democratice ? Oare nu ar fi trebuit să avem deja proiecte eficiente specifice economiei de piață, care să ne permită să devenim mai puternici în noua economie capitalistă să avem salarii şi pensii decente? Dacă toate acestea s-ar fi întâmplat…mai ,,plângea” sau va plânge cineva după ,,binele” din vechiul sistem comunist? Exporturile sunt acum mai mari decât importurile. Datoria externă este incredibilă...Leul, care ar fi trebuit să fie puternic, a ajuns în zilele noastre să fie ,,sleit de puteri” și hărțuit de certurile politice și tentaculele inflaționiste? D-lor democrați capitaliști, unde ați trăit în ultimii 30 de ani? Ați trăit cu trupul pe plaiurile politicii deșănțate și cu sufletul în cercurile strâmte și îndoielnice ale incapacității voite de a limita progresul României datorită unor interese profitabile? Treziți-vă, că altfel poate vă lovește UNDA DE ȘOC a Conştientizării iniţiată prin sondaje de poporul român!
Dumitru Țimerman
