Copilăria unora dintre noi a fost îmbogățită de mesajul științifico-fantastic al Julie-i Andrews în rolul celei mai iubite doici de pe planetă. Dădacă universală a reușit prin această înșiruire de vocale și consoane să vrăjească mințile a milioane de copii. I-a făcut să plângă și să râdă cu aceeași față sinceră, inocentă. Astăzi o asemenea producție de artă ar fi aruncată neglijent pe trotuarul murdar. Când a fost rostit pentru prima oară acest calambur aveam opt ani și umpleam Buituriul unei Hunedoare vii, sub fumul aproape inofensiv înălțat sus de tot din turnurile combinatului siderurgic, motorul acestei aglomerații urbane.
Pe atunci am înțeles perfect ce înseamnă. Sensul literelor era bine conturat când plimbam cercul (partea metalică a unei roți de tricicletă) cu vergeaua desprinsă dintr-un pat de spital sau când mă dădeam huța pe funia ce atârna dintr-o salcie pe malul Văii Seci. Câtă bucurie strălucea pe atunci pe chipul meu!? Nu departe era terenul de zgură al stadionului Corvinul. Acolo am încercat pentru prima oară să joc fotbal în mod organizat. După două-trei antrenamente m-au trimis acasă. Cică să revin după vreo doi ani pentru că nu aveau grupă pentru copii așa mici.
Am revenit după doi ani, dar nu la Corvinul ci la Steagu Roșu din Brașovul care mi-a fost casă pentru următorii 17 ani. Parcursul meu de jucător de fotbal s-a încheiat la iubitul meu Rapid, pentru care am plecat de acasă la 14 ani. Mama, plângînd pe peronul noii gări de sub Tâmpa, mi-a spus că dacă nu intru la liceu nu mă lasă să rămân în București. De frică am intrat cu media 10. După trei ani la Rapid au încercat să mă trimită la Rapid Mizil. Am refuzat și m-au dat afară. Pentru mine atunci era important să nu ajung un simplu muncitor. Nu pentru că i-aș disprețui pe muncitori, ci pentru că mie nu-mi plăcea munca fizică (excepție fiind antrenamentele pe care le adoram). De frică a fost musai să intru la facultate.
Hai să parcurgem punctele esențiale ale etapei a douăzeci și treia. Derbiul etapei nu se dispută pe Arena Națională chiar dacă în această săptămână vor avea loc două jocuri pe cel mai mare areal sportiv al țării. Partida șoc va fi la Cluj, pe arena din Gruia, unde lidera se va înfrunta cu ocupanta locului patru, FC Botoșani. Scăpate de tensiunea ce le-a schimbat filosofia de joc din meciul cu FCSB, picioarele fotbaliștilor de la CFR s-ar putea relaxa mai mult decât este cazul. Totuși, prezența zbirului Dan Petrescu s-ar putea să le domolească nevoia de relaș în teatrul de pe pajiște. Partida se va disputa la închiderea ediției, să spun așa, luni de la ora 20.
Meciul de la Sf. Gheorghe este al doilea ca importanță în ceea ce privește configurația clasamentului. Aici se întâlnesc, în deschiderea bâlciului (vineri, de la ora 20) echipa locală Sepsi (Oltul) și echipa fanion a Olteniei, Universitatea Craiova. Nu mulți vor paria pe această partidă tocmai pentru că rezultatul este complet imprevizibil. După înfrângerea ardelenilor de la Botoșani și victoria oltenilor din compania Rapidului, ambele nemeritate, este foarte dificil să alegi. Cred că X-ul este improbabil la mai puțin de patru goluri.
Partidele Voluntari – Gaz Metan și Rapid – UTA sunt la capete diferite ale interesului din punct de vedere al suporterului. Cele două jocuri de sâmbătă (de la ora 14 la Voluntari și de la ora 20 pe Arena Națională) au pe de o parte o favorită certă, Voluntariul, și un mare „nu știu” de cealaltă parte. Pe plan emoțional bineînțeles că țin cu oaspeții în primul meci și cu gazdele în al doilea (la Mediaș am văzut primul meci de fotbal pe viu; aveam vreo șase ani și am văzut derbiul local din Cupa României Gaz Metan – Vitrometan).
Eternul derby e cam mult spus. Doar dacă eternitatea începe odată cu comunismul în România. Derby de tradiție s-ar putea spune dacă avem neinspirația să considerăm că FCSB este Steaua. Totuși, în turul campionatului meciul FCSB – Dinamo a avut pe Arena Națională cel mai mare număr de spectatori. Acum (duminică de la ora 20), pe gazonul infect din Groapă nu încap prea mulți. Cei ce „fac ce spune Becali” sunt mari favoriți, dar eu tot mai cred că orgoliul celor din Ștefan cel Mare ar putea răbufni.
Oaspeții sunt favoriți în partidele de la ora 17 Clinceni – Farul (sâmbătă) și 48 – Argeș (duminică). Dacă sâmbătă nu văd cum Hagi ar putea fi încurcat, la Craiova gazdele ar putea spera la ceva dacă ar juca două reprize, nu numai una ca la Constanța. Chiar mă gândeam că etapa trecută din cele șase meciuri decise în favoarea unei combatante doar Mioveniul a meritat victoria, celelalte echipe ce au acumulat trei puncte nu prea le-au meritat. Culmea fiind partida de la Arad, de unde Gaz Metan a plecat cu toate punctele total halucinant.
Cenușăreasa etapei este partida de la Buzău (era să scriu Târgoviște) unde Chindia, în caliatate de gazdă, va învinge Mioveniul duminică de la ora 14.
Să scăpăm de „viruși” și de „vin rușii”!
Gruiță Ienășoiu
