O inimă culturală uriaşă bate în România prin intermediul Asociaţiilor culturale existente în diferite zone etnofolclorice. Misiunea lor nobilă a rămas nealterată în faţa crizelor de tot felul, care tulbură armonia tradiţiilor culturale româneşti. În ultima perioadă asistăm la o reînviere a tradițiilor și portului popular românesc. Românii din provinciile de altădată s-au constituit, s-au unit în Asociații din care fac parte tineri și persoane mai în vârstă. Această Reînviere a poporului român se dorește nepieritoare, la care asistăm în zilele noastre, reprezintă forța continuității prin tradiții, pe aceste meleaguri însângerate și pline de umilințe istorice. Această forță a readucerii în actualitate a tradițiilor străbune simbolizează și o revoltă îndreptată împotriva celor, care încearcă ceas de ceas, zi de zi, lună de lună, an de an, să ne domine din punct de vedere economic, politic și psihologic, ba chiar sunt tentative ascunse menite să sfârtece trupul țării. Cultura și identitatea națională nu sunt de vânzare!
Moştenirea culturală este comoara nepreţuită a trăitorilor de pe aceste meleaguri româneşti binecuvântate de Dumnezeu. Multe şi mărunte interese au secătuit în ultimii 30 de ani această ţară minunată, dar profitorii nu au reuşit şi nu vor reuşi niciodată să distrugă tradiţiile, obiceiurile şi portul popular românesc. Cel puțin acesta este crezul celor care se implică efectiv în renașterea tradițiilor populare. Chiar dacă nu sunt alocări bugetare consistente menite să susţină conservarea şi promovarea culturii naţionale, mai există români altruişti, adevăraţi patrioţi, care se implică prin intermediul asociaţiilor culturale să readucă în actualitate obiceiurile străbunilor. Unele obiceiuri străvechi sunt lecţii de viaţă pentru tinerele generaţii, iar altele sunt tezaurizate în cărţi, înregistrări pe suport electronic şi în muzee tradiţionale.
În ultimii ani, asociațiile reunite ale oșenilor, codrenilor, moților și maramureșenilor, au organizat acțiuni culturale impresionante, care au avut meritul de a reînvia sau de a readuce în actualitate multe din tradițiile de altădată ale trăitorilor din nord-vestul României. Parada portului popular, festivalurile concurs de muzică populară tradițională, mersul la colindat, digănia, obiceiurile de Paști și Bobotează, Danțu’ la șură, Coborâtul și urcatul oilor la munte, tăiatul porcului cu specialitățile culinare seculare, reînvierea praznicelor, lăutul torturilor, reinstalarea războaielor de țesut, claca la coasă și secerișul grâului, danțul la ciupercă, înființarea unor muzee cu obiecte tradiționale și multe alte tradiții au fost organizate de aceste asociații socio-culturale reunite, animate de dorința indestructibilă a menținerii continuității culturale tradiționale pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu. De multe ori, finanțările unor astfel de evenimente culturale tradiționale au fost susținute de sponsori atât din țară cât și din străinătate. Speranța menținerii identității naționale nu se bucură de prea mare succes din partea decidenților. Implementarea în programele școlare a unor ore de educație culturală tradițională se lasă de mult așteptată de iubitorii de cultură autentică românească.
Utilitatea acestor demersuri culturale tradiționale o regăsim în diverse cărți publicate de binevoitori, care doresc să lase această moștenire culturală generațiilor următoare. Multe dintre îndeletnicirile practice, altădată prezente în comunitățile românilor, înmagazinează în ele multă dibăcie și utilitate practică necesare pentru o supraviețuire decentă în condiții de austeritate. Unul dintre susținătorii reînvierii tradițiilor practicate de strămoșii noștri este de părere că la un moment dat acestea ar putea fi extrem de folositoare în condițiile în care, în urma unui război, ar dispărea multe din serviciile moderne din zilele noastre. Prin intermediul acestei moșteniri culturale tradiționale urmașii noștri ar putea folosi multe din deprinderile altădată vitale pentru gospodăriile populației. Este o adevărată artă să confecționezi o potcoavă, o secure, o sapă sau alte unelte în fierăriile satelor. În atelierele de tâmplărie tradiționale erau și sunt confecționate diferite obiecte extrem de folositoare pentru gospodăriile oamenilor de la sate. Aceste tehnologii străvechi au fost conservate în scrieri, care au fost publicate în diferite cărți cu specific tradițional. Unii au cules nenumărate cântece și colinde vechi, care au fost transpuse pe note, pentru descendenții familiilor tradiționale. Speranța menținerii identității naționale ar trebui să fie una din prioritățile guvernelor, care se vor succeda la conducerea țării. Pericolul înstrăinărilor de acasă ,,ne pândește la tot pasul”, iar renunțarea la tradiții ar însemna dispariția armoniei conviețuirii culturale a poporului român. Marele nostru istoric Nicolae Iorga ne-a lăsat moștenire, printre altele, un avertisment patriotic prin intermediul cuvintelor înțelepte nemuritoare: ,,Un popor care nu își cunoaște istoria este ca un copil care nu își cunoaște părinții”.
Dumitru Țimerman
