Printre marile personalități politice, diplomatice și militare care au poposit în Sătmar în agitata perioadă ce a urmat Primului Război Mondial a fost şi generalul francez Henri Mathias Berthelot. Născut în 1861 în localitatea Feurś din Franţa, a absolvit celebra Academie Militară Saint-Cyr, remarcându-se în timpul operaţiunilor militare franceze din Algeria.
După declanşarea războiului este înaintat la gradul de general de divizie, ocupând funcţia de locţiitor al Şefului de Stat Major al armatei franceze. A fost şeful misiunii militare franceze din România, contribuind la refacerea moralului armatei române şi la o mai bună organizare a frontului din Moldova. Generalul francez i-a apreciat şi i-a stimat mult pe români, conştient fiind de meritele României ca aliat sincer al Franţei în Primul Război Mondial. Cu prilejul trecerii unui detaşament militar românesc la o paradă militară din Paris, din data de 11 noiembrie 1919, Berthelot se adresă generalului Foch cu următoarele cuvinte: „Salutaţi Foch. Aceştia fac parte din familie.”
Meritele lui Berthelot pe tărâm militar i-au fost recunoscute prin decorarea cu „Legiunea de Onoare” franceză cu „Medalia interaliată de Onoare” şi cu ordinul britanic de „Mare Ofiţer al Coroanei”.
După încheierea războiului, generalul francez s-a arătat interesat de cunoaşterea noilor teritorii alipite statului român în urma plebiscitului de la 1 Decembrie 1918. În calitate de membru al Comisiei interaliate de stabilire a graniţelor de stat a României, Berthelot a vizitat şi ţinuturile de vest ale ţării.
Vizita generalului francez a fost anunţată doar cu trei zile înainte. Stă mărturie scrisoarea trimisă de Ştefan Cicio Pop lui Ilie Carol Barbul, care pe atunci ocupa funcţia de secretar al Consiliului Naţional Român Comitatens Satu Mare, din data de 27 decembrie 1918. În scrisoare se preciza că generalul francez urma să treacă prin gara din Satu Mare, unde trenul făcea o escală pentru ca acesta să poată avea o discuţie cu oficialii români din zonă.
În acea epistolă se arăta traseul urmat de general până la Satu Mare, scopul vizitei şi modul de organizare a ei: „Vă rog cu insistenţă ca să faceţi tot posibilul ca în toate gările să fie primit de poporul din sate în mod demn…Poporul să fie avizat, să se adune în gări, să cânte coruri…Să faceţi ovaţii măreţei Franţe şi excelenţei sale, pentru sincera promovare a interesului poporului românesc” – sugera Ştefan Cicio Pop în setul de „Instrucţiuni”. Nu cunoaştem exact motivul pentru care generalul francez şi-a schimbat traseul iniţial. El trebuia să ajungă la Carei dinspre Debreţin, conform spuselor lui Cicio Pop, dar din relatarea faptelor făcută de ziarul „Renaşterea”, ce apărea la Baia Mare, se pare că trenul a urmat ruta Arad-Oradea-Carei-Satu Mare. La Careii Mari, gărzile secuieşti i-au oprit pe români să vină în număr foarte mare la gară. Stă mărturie o relatare a vicarului George Marchiş, care afirmă că „armele ungureşti i-au oprit pe români să-şi arate dragostea faţă de marele bărbat şi soldat”.
La Satu Mare lucrurile au stat mai bine. În data de 30 decembrie o mare mulţime de localnici s-a adunat în jurul gării pentru a-l vedea pe generalul-erou. Acelaşi ziar „Renaşterea” relata despre sosirea lui Berthelot la Satu Mare următoarele: „În ziua de 30 decembrie 1918, românii din comitatul nostru au primit cu un nespus de mare entuziasm pe marele lor binefăcător, pe viteazul şi pe învingătorul general Berthelot a cărui merite câştigate şi în România şi în bătăliile contra Puterilor centrale sunt cunoscute. Din Carei, trenul vine la Satu Mare, unde domnul avocat Ilie C. Barbul, ca oratorul românilor, îi aduce un omagiu Franţei şi marelui ei general”. Trenul a staţionat în gară în jur de o oră. Generalul francez era însoţit de colonelul român Radu Rosetti. Erau prezente în gara din Satu Mare şi gărzile naţionale române din Sătmărel şi Doba conduse de dr. Vasile Mărcuş şi Traian Cavași.
Atmosfera este descrisă în felul următor: „când trenul a intrat în gară, românii aflaţi acolo au făcut aşa mare demonstraţie, că atât comisarul Rosastzki cât şi garda maghiară au rămas uimiţi. Uralele s-au auzit până departe în oraş”. Din partea delegaţiei române au intrat în vagonul în care era generalul Berthelot, dr.Ilie C. Barbul, dr.Valeriu Mărcuş şi Traian Cavaşi. Colonelul Rosetti, bun cunoscător al limbii franceze, a fost şi pe post de translator, reproducându-i lui Barthelot discursul delegaţiei române.
Un rezultat al discuţiei a fost şi faptul că Berthelot a aprobat doleanţa părţii române care a cerut ca denumirea de Satu Mare să o înlocuiască pe cea de Szatmar.
Din Satu Mare trenul a pornit spre Baia Mare, a trecut prin Dej şi a ajuns la Bistriţa, în data de 31 decembrie 1918. În acea localitate generalul şi-a petrecut şi Revelionul.
Frumos cadou primeau românii sătmăreni cu ocazia vizitei marelui general la sfârşitul unui an atât de agitat ca 1918.
Sursa:Marius Horșia – Eroii neamului
Nicolae Ghişan
