De Vlad Mulcuțan-Chiș
Prezentul reprezintă viitorul unui trecut la care cu toții am fi putut schimba ceva
Povestind cu oamenii din jurul meu despre copilăria și tinerețea lor, am ajuns la concluzia că toți aceștia, “cu mintea de acum”, ar fi procedat într-o manieră total diferită în anumite situații, mai mult sau mai puțin importante.
Sintagmele “Aș fi putut să…”, “Nu ar fi trebuit să…” și “Ce ușor mi-ar fi fost dacă…” reprezintă începuturile unor povești de-a dreptul impresionante și pline de încercări ale oamenilor cu care am abordat această temă.
În schimb, tot aceiași oameni își încheiau confesiunea astfel: “…dar dacă ar fi fost altfel, poate nu trăiam viața de azi”. E adevărat că, analizând retrospectiv asupra multor momente din trecut și având o cu totul și cu totul altă percepție asupra vieții și un alt nivel al maturității, toți dintre noi ne-am fi trăit viața altfel.
O valoroasă lecție de viață, pe care am menționat-o și cu alte ocazii și care se împletește perfect cu tema de azi, este că în viață, nimic nu e întâmplător.
Fiind student la medicină, din cel de-al treilea an de studiu am început să am contact cu bolnavii. Bolnavi care nu sunt altceva decât suflete captive în trupuri pline de urme lăsate de timp și greu încercate de suferință. Am avut șansa să aud atât de multe povești de viață, unele dramatice, altele triste, altele parcă desprinse din filme. Puntea comună dintre toate aceste povești și confesiunile tuturor pacienților e conștientizarea faptului că se puteau îngriji mult mai responsabil de sănătatea lor, că ar fi putut ține cont de sfaturile înțelepte primite încă de la vârste fragede și că ar fi putut trăi viața cu mai mult entuziasm și mai puțina indiferență, ca să nu mai aibă atât de multe regrete la bătrânețe.
Mulți dintre aceștia regretă faptul că în tinerețe s-au îndepărtat mult față de Dumnezeu iar gândul care îi frământă acum e că au început să se îngrijească de partea spirituală mult prea târziu ca să îi mai poată salva. Ce m-a impresionat pe mine cel mai mult este faptul că nădejdea o au cu toții și își încredințează viața și destinul în voia lui Dumnezeu și în mâinile medicilor. Singura lor dorință este să plece acasă, liniștiți și sănătoși, la familiile lor și la toți cei dragi care nu i-au uitat de-a lungul anilor. Pe niciunul dintre pacienți nu l-am auzit spunând că își dorește să se facă sănătos ca să își continue afacerea, ca să se întoarcă la muncă, ca să își redecoreze vila sau ca să își plătească impozitul la mașină.
Liniștea interioară primează cu mult înaintea avuțiilor, a puterii sociale sau a vieții profesionale. Pentru că mai înainte de funcție e omul. Pentru că mai înainte de avere, e munca, stresul și sacrificiul. Pentru că înaintea puterii, e slăbiciunea. Fericirea niciodată nu vine din alte părți. Fericirea suntem noi, și tot noi hotărâm când și la ce factori declanșatori lăsăm fericirea să ne curgă prin vene. Sănătatea, bucuriile, reușitele și mulțumirea sunt cele care ne hrănesc interiorul și cele care ne aduc o fericire pe termen lung. Restul, in special lucrurile materiale, hrănesc numai orgolii și frustrări și acoperă lipsuri care niciodată nu ar trebui să copleșească un om puternic.
În încheiere, aș dori să îi îndemn pe toți cititorii mei să își ia de mână părinții, bunicii sau orice altă persoană cu experiență de viață și înțelepciune…
Nici nu va fi nevoie să puneți întrebări suplimentare, pentru că ei vor argumenta precis de ce au făcut tot ce au făcut, ce și-ar fi dorit să facă și nu au apucat și ce regretă amarnic că au făcut … și astfel, am putea realiza doar prin experiența altora cât de mult pot influența deciziile noastre cursul istoriei, al vieții, al fericirii și al suferinței, pentru că Responsabilitatea și gândirea in perspectivă asupra faptelor noastre de azi vor preveni regretul, consecințele și părerile de rău care ne vor măcina mâine.
Sponsorul ediției:
