Harag György s-a născut pe 4 iunie 1925 la Marghita, într-o familie de evrei maghiari. A fost fiul negustorului de lemne Jenő Harag și al Magdei Kádár. Clasele primare le urmează la Marghita și Tășnad, după care își continuă studiile liceale la Oradea, mai întâi la Liceul Teoretic Emanoil Gojdu, apoi la Liceul Evreiesc Oradea Mare, urmând să-și dea bacalaureatul ca elev al Liceului Szent László. După bacalaureat pleacă la Budapesta, unde lucrează ca ucenic într-un atelier de olărit. A rămas acolo un an de zile.
Dragostea de teatru se manifestă încă din fragedă copilărie. Primul contact cu teatrul îl are la Tășnad, prin intermediul trupelor ambulante (după propriile sale mărturii cele ale lui Károly Jódi, Ernő Vig și Lajos Antal) care au avut o influență semnificativă asupra dezvoltării sale ulterioare.
În 1944 este deportat împreună cu întreaga familie. Din ghettoul din Șimleul Silvaniei este transportat, la Auschwitz, Mauthausen, iar apoi la Ebensee. Este singurul supraviețuitor al întregii sale familii, pierzându-și atât părinții, cât și frații.
Întors în anul 1945 la Tăşnad, după o lungă perioadă de convalescenţă, s-a înscris anul următor la Academia de Muzică şi Teatru din Cluj, fiind admis la profilul arta actoriei.
În anul 1948 s-a înscris şi la cursurile de regie de la academie. A obținut licența în actorie în anul 1950, iar în anul 1952 şi pe cea în regie. După absolvire s-a mutat la Baia Mare unde, în anul 1953, alături de alţi absolvenţi de teatru, a fondat secţia maghiară a teatrului băimărean. Între anii 1953-1960 a fost director de teatru şi regizor la Baia Mare, apoi la Satu Mare.
În 1953 se alătură grupului de actori care fondează secția maghiară a teatrului băimărean (absolvenții anului 1953). Trupa a fost fondată la Baia Mare în 1953 de absolvenții Facultății de Teatru din Cluj sub îndrumarea lui Harag György. După terminarea facultății, tinerii absolvenți au hotărât să nu se despartă și să înființeze o trupă proprie. Baia Mare s-a arătat a fi potrivită în privința începerii activității artistice a proaspăt absolvenților căci, în cadrul instituției, existase deja trupa secției române. În această clădire s-a născut trupa maghiară, care mai târziu (după moartea marelui maestru) i-a preluat numele și care funcționează azi ca Trupa Harag György a teatrului sătmărean.
Din relatările lui Harag György aflăm că acești tineri plecaseră împreună la București, cerând să li se permită înființarea secției maghiare a Teatrului de Stat din Baia Mare. În funcția de director și prim-regizor a fost ales, de către membrii trupei, tânărul lor profesor Harag György: ”Întorcându-se de la București (toți fuseseră acolo!), m-au oprit pe stradă întrebându-mă: Măi Gyuri, nu vrei să vii cu noi la Baia Mare ca prim-regizor? Fără să mă gândesc o clipă le-am răspuns: Haideți! Am renunțat la catedra de asistent, la postul de regizor, la locuință, la două salarii și am pornit spre Baia Mare.”
La Baia Mare (mai apoi la Satu Mare), datorită experiențelor profesionale și rigurozității muncii a reușit să consolideze trupa. S-a născut o trupă care, după cum mărturisea fondatorul și prim-regizorul trupei, „trăia asemenea echipei Living ori Grotowski, de mai târziu”.
Tradiția artei teatrale profesioniste sătmărene înregistra o vechime de mai bine de două secole care fusese însă întreruptă de izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Condițiile din Baia Mare, sală de teatru amenajată într-un fost cinematograf, spațiu mic în comună folosință cu secția română, i-a determinat să facă demersuri în obținerea permisiunii de a se muta la Satu Mare unde frumoasa clădire de patrimoniu a teatrului (recondiționată deja în urma ravagiilor războiului) stătea părăsită într-un oraș care oferea mai multe oportunități trupei, numărul spectatorilor maghiari era mult mai mare. (Secția română se înființează abia cu 11 ani mai târziu, în 1968)
În 1957 trupa se mută la Satu Mare. Începe directoratul lui Harag care durează trei ani de zile. Are posibilitatea creării unui profil mult mai marcant și a consolidării unei trupe valoroase. În această perioadă regizează douăsprezece spectacole, iar ca director și prim-regizor are posibilitatea de a stabili programul și dezvoltarea viitoare a teatrului. Au fost montate printre altele piese ca Romeo și Julieta, Hamlet, O tragedie americană sau Jurnalul Annei Frank.
În anul 1960 şi-a dat demisia, începând o perioadă de căutare în care a încercat să-şi găsească propriul stil şi posibilităţi de perfecţionare. Între anii 1961-1963 şi-a câştigat existenţa din montări ocazionale. S-a angajat în cele din urmă ca prim-regizor la teatrul din Târgu Mureş unde avea să rămână timp de zece ani. Şi-a început şi cariera de profesor în cadrul Institutului Teatral Szentgyörgyi István şi a montat primele sale piese pentru secţia română a teatrului din Târgu Mureş. A început să regizeze şi în străinătate, dar şi la alte teatre din ţară.
În anul 1975 a preluat conducerea Teatrului Maghiar de Stat din Cluj ca prim-regizor. A fost perioada în care a înregistrat cele mai mari succese. A lucrat în străinătate, a continuat să regizeze spectacole şi în ţară, a regizat scurt-metraje şi emisiuni de televiziune, a fost membru în juriul a numeroase festivaluri internaţionale de teatru.
Harag György moare la 6 iulie 1985. Ultima sa montare fusese Livada de vișini a lui Cehov la Teatrul Național din Târgu Mureș. Premiera nu o mai văzuse.
Amintirea lui este păstrată vie în rândul oamenilor de teatru din România. Regizori de anvergura lui Tompa Gábor sau Kovács Levente îl consideră drept meșterul lor.
După 1989, secţia maghiară a Teatrului de Nord, fondată de el la Baia Mare şi mutată apoi la Satu Mare, i-a preluat numele (Trupa Harag György), iar Teatrul Maghiar de Stat din Cluj organizează Zilele Comemorative Harag György.
Nicolae Ghişan
