Campania sanitară din 1938 a fost inspirată de preocuparea Regelui Carol al II-lea al României, care a realizat că sănătatea este un bun important al populației și trebuie păstrată și îmbunătățită.
Campania a avut o durată de 2 luni, de la începutul lunii august până la sfârșitul lunii septembrie și a fost organizată și efectuată de Ministerul Sănătății și Lucrărilor Sociale sub titlul „Ofensiva Sanitară”, beneficiind de ajutorul autorităților locale. Campania a avut 6 obiective și anume: executarea evidențelor sanitare; aplicarea integrală a măsurilor de igienă colectivă prin realizarea măsurilor de igienă a satelor și orașelor, asanarea micilor depozite de apă, curățarea locuințelor și gospodăriilor particulare, ameliorarea alimentării cu apă și eliminarea eficace a deșeurilor; aplicarea de măsuri pentru igiena individuală (reguli de igienă corporală, alimentară și măsuri de deparazitare); măsuri pentru combaterea bolilor contagioase (imunizări, dezinfectarea locuințelor); măsuri pentru combaterea bolilor medico-sociale; măsuri de propagandă (conferințe referitoare la igiena corporală, igiena satului, alimentație și îngrijirea copilului).
Campania s-a desfășurat atât în mediul urban, cât și în mediul rural. Pentru organizarea acestei acțiuni autoritățile au folosit, pe lângă personal medical angajat în serviciile de sănătate, și stagiari, rezidenți și interni din spitale.
Pentru județul Satu Mare, programul comun și tehnica potrivită implementării campaniei au fost stabilite la întâlnirea medicilor primari de județ, din Inspectoratul General Sanitar și de Ocrotire Cluj. Medicul primar al județului Satu Mare, dr. Dumbrăvicean Alexandru a colaborat cu Prefectura pentru a stabili resursele umane și materiale necesare derulării campaniei, în afara celor venite de la Ministerul Sănătății. Au fost numiți 7 medici stagiari militari și interni de spitale și medici secundari, care au fost împărțiți în 4 echipe. Fiecare echipă avea câte o soră de ocrotire și câte un agent sanitar.
Ordinea satelor care trebuiau verificate a fost stabilită de medicul șef al județului, în fiecare plasă începând cu satele cele mai îndepărtate și care aveau cele mai multe probleme. Cele 4 echipe de medici au verificat în total 165 de localități în lunile august și septembrie 1938. Deși această campanie era adresată în primul rând comunităților rurale, ministerul sănătății și inspectoratele teritoriale sanitare au transmis indicații privind rezolvarea problemelor existente și în comunitățile urbane. Principalele probleme din orașe erau: aprovizionarea cu apă și canalizarea, transportul deșeurilor, fixarea și extinderea zonelor în interiorul cărora nu se puteau ține animale domestice, aprovizionarea cu lapte în condiții igienice (înființarea uzinelor de pasteurizare), controlul localurilor publice și a comerțului ambulant.
De asemenea, au fost implicate în această campanie toate instituțiile sanitare din județ: Serviciul Sanitar al municipiului Satu Mare, Spitalul de Stat, Ambulatoriul Policlinic și Laboratorul de Igienă Satu Mare, Spitalele de Stat din Ardud, Baia Mare și Șomcuta. Pentru reușita acestei campanii fiecare centru de plasă trebuia să ofere echipei de medici mijloace de transport pentru deplasarea în sate, un spațiu destinat consultațiilor (școala sau o sală a primăriei), un jandarm sau un gardian public. Spațiile destinate consultațiilor au fost dotate cu o masă, 2 – 3 scaune, 2 – 3 lavițe lungi pentru sala de așteptare, 1 lavoar, 1 lighean și 1 cană de apă, 12 prosoape, 2 – 3 pahare, var, lemne, petrol etc. Trenul-baie și aparatul de investigare radiologică mobil au funcționat după un program prestabilit, ca să ajungă în toate comunele din județ, care dispuneau de linii late de cale ferată. Inspectoratul General Sanitar și de Ocrotire din Cluj asigura în fiecare tren 1 agent sanitar, 2 oameni de serviciu și 1 bărbier. Trebuia păstrată o evidență zilnică a îmbăierilor efectuate și a numărului de ore de funcționare.
La sfârșitul campaniei toate aceste date au fost folosite pentru completarea tabelelor statistice și pentru redactarea raportului final care includea și fotografii surprinse pe parcursul campaniei. Documentele centralizate, rapoartele finale trebuiau realizate în 3 exemplare și trimise Ministerului Sănătății și Inspectoratului Sanitar Cluj, unul rămânând în arhiva serviciului județean Satu Mare. Spre deosebire de județul Sălaj, unde rezultatele acestei campanii au fost foarte minuțios întocmite și astăzi aceste monografii sanitare pot fi regăsite la Arhivele Naționale din Zalău, în județul Satu Mare nu s-au păstrat astfel de tabele sau rapoarte finale centralizate, nefiind găsite nici monografiile sanitare ale localităților, doar un raport final al serviciului sanitar al circumscripției urbane Baia Sprie, redactat de dr. Lenche Grosz.
Cu toate acestea, în campania sanitară din 1938 s-au obținut rezultate notabile. Au fost examinați aproape un sfert din numărul locuitorilor; s-au efectuat investigații de laborator; au fost pacienți examinați radioscopic sau radiologic. Medicii echipelor au prescris rețete și pentru mulți dintre pacienți au distribuit gratuit medicamente, au făcut pansamente pentru plăgi netratate, au administrat injecții potrivite pentru bolile infecțioase, respectiv sifilis. Echipele au dispus și au realizat dezinfecția caselor cu pacienți contagioși, au deparazitat și au extins igiena corporală și asupra locuitorilor necontaminați (trenurile-băi).
Cartografierea sanitară a tuturor acestor probleme a asigurat nu doar o foarte bună cunoaștere a situației din teritoriu, posibilitatea de concepere a unor programe de educație sanitară sau acțiuni profilactice coerente la nivelul întregii țări, ci și o modalitate de a familiariza autoritățile cu punctele sensibile ale sistemului sanitar și, astfel, posibilitatea de a lua măsuri adecvate în caz de epidemii.
Sursa: Diana Kinces – Satu Mare Studii şi Comunicări 2016
Nicolae Ghişan
