DORIN SĂLĂJAN s-a născut la data de 15.04.1948 în cătunul Sărvăzel, parte a comunei Pir, un sătuc care, dacă n-ar fi fost Dorin, poate, ar fi rămas anonim. Dar, a fost să fie, ca în acel loc uitat de lume, să se nască un om luminat de har şi de o minte strălucită.
A fost absolvent al facultăţii de ziaristică din Bucureşti începându-şi meseria de ziarist la cotidianul “Cronica Sătmăreană”, remarcându-se ca un abil jurnalist de investigaţie. Destinul i-a fost favorabil, astfel că, la mijlocul anilor 1970, a fost remarcat de celebrul bard Adrian Păunescu. Astfel, prin mijlocirea unor oameni de bine care conduceau judeţul pe vremea aceea, a ajuns redactor la, probabil, cea mai iubită şi cea mai citită revistă din vremea aceea, “Flacăra”. Acolo, fără să fi uitat vreodată de unde a plecat, s-a îngrijit ca în paginile revistei să apară poeţi sătmăreni aflaţi la început de drum.
A fost şi un excelent poet, oferind, de-a lungul vremii, creaţii care au umplut de bucurie iubitorii de artă poetică. A publicat două volume de versuri: “Naşterea cea mare”, în anul 1980 şi “Ceremonia de trecere”, în anul 1985. Poate părea puţin, dar cine se încumetă să lectureze versurile acestor volume, va remarca, fără putinţă de tăgadă, talentul excepțional al acestui poet, de multe ori neînţeles.
A avut o viaţă zbuciumată, pe fiica sa, Raluca, a pierdut-o la evenimentele din 22 decembrie 1989 în Piaţa Universităţii, la vremea aceea ea fiind studentă la Bucureşti, după care au urmat alte grele încercări ale existenţei sale. I-am fost prieten, am încercat să-l ajut să treacă peste momentele grele din viaţă, uneori am reuşit, alteori nu.
S-a stins, în singurătate, într-o seară de 18 septembrie 2005, împlinind parcă destinul versurilor sale scrise în urmă cu peste 30 de ani:
“Nu vreau nici surle, nici lauri, nici cruce
Nici să mă plângă schilozi şi obidiţi
Oh, câtă libertate e-n laptele de mamă
La pieptu-i m-aş întoarce cu crinii răzvrătiţi”.
O placă comemorativă îi păstrează vie memoria, pe casa în care a văzut lumina zilei.
Veşnică amintire, prieten drag, azi, condeier în albastre nemărginiri!
Claudiu Govor
