Poetul Ion Baias s-a născut la 14 februarie 1950, în Satu Mare. De-a lungul vieţii, a fost unul dintre frumoşii boemi ai urbei, lăsându-şi amprenta filologică, dar şi umoristică, pe oriunde l-au purtat paşii săi de poet.
A fost un om cu o rară efervescenţă lirică, poemele sale fiind apreciate la cel mai înalt nivel, de către colegii săi poeţi, dar şi de către critica literară. A debutat încă din perioada liceului, la cunoscuta revistă "Poteci", a Liceului nr. 3, actualul Colegiu Naţional "Doamna Stanca", care era condusă la acea vreme de către regretatul profesor Teodor Curpaş. A publicat acolo poeme care au impresionat cititorii, alături de alţi elevi ai liceului, precum regretatul Ion Bledea.
A fost punctul de pornire către o prodigioasă carieră literară, talentul său fiind remarcat de o serie de reviste de gen, dar şi de către poeţi remarcabili ai literaturii noastre, dintre care i-aş menţiona pe Cezar Baltag, dar şi genialul Nichita Stănescu, care, în mai multe ocazii, a subliniat valoarea artistică a poetului Ion Baias.
A lucrat şi în învăţământ sau instituţii de cultură, dar adevărata sa valoare ne-a lăsat-o prin volumele de versuri publicate, versuri care te introduc într-o stare de euforie melancolică, aşa cum, de altfel, a fost şi el de-a lungul vieţii. A publicat în reviste de cultură, precum "Luceafărul", "Viaţa Românească", “România literară". De asemenea, a publicat în presa locală sătmăreană, precum şi în reviste şi antologii precum "Afirmarea", Solstiţiu", "Pleiade", "Poesis".
Şi-a adunat poemele şi în volume de versuri; "Poeme cu explozie întârziată" -1996, "Amurgul de dincolo de amurg" - 1999, "Tăcere regală" - 2000, "Praf şi pulbere" - 2001, "Spânzurători de zăpadă" - 2002, "Ars" - 2005.
Şi-a anticipat finalul vieţii atât de timpuriu scurse, prin nişte versuri memorabile: "Pădure de fum social, Pădure fără sfârşit Bate un gong mondial M-am născut… am murit…", versuri care, de altfel, prin melodicitatea lor, au fost aşezate într-o linie melodică caracteristică stilului folk şi pot fi audiate la postul Nord -Vest TV.
Ne-a părăsit, fără prea multe cuvinte, la 28 decembrie 2005.
Claudiu Govor
