În vara anului 2015 mă aflam la Raluca Tudor, editoarea de la "Rawex Coms"- București. Ajunsesem acolo prin bunăvoința Pr.Prof.Dr.Theodor Damian și a domnului Florentin Popescu, scriitor și critic literar, care împreună cu domnul Coman Șova a fondat revista „Bucureștiul literar și artistic",din capitala României. Pașii mei erau anemici, începusem a merge pe un drum nou, deci necunoscut, și cum "rupsesem" cam de mulți ani legăturile cu România, pentru mine era totul nou-înnoit. Pe de o parte,așa era - oameni vechi la timpuri noi. Eram în pimul rând impresionată de mine însămi, gândind cum a fost viața, să trec prin două transformări politice radicale și să observ evoluția și de ce nu, involuția noilor societăți formate. În momentele schimbărilor, așa cum fusese trecerea de la comunismul încorsetat la capitalismul care trebuia din nou învățat, unii oameni au încercat să se adapteze și să facă așa cum știau ei mai bine. Raluca Tudor a devenit un editor excelent, lucru la care nu știu dacă aspirase vreodată înainte de a lua această hotărâre. Oricum, peste multe alte calități morale cu care este înzestrată, frumoasa educație primită de la părinți și care-și spune cuvântul permanent, să devină un editor de talia ei după absolvirea Facultății de Chimie, mi se pare un lucru ieșit din comun. Oare ce "elemente chimice" o fi combinat, ce experiențe o fi făcut în laboratorul încărcat cu tot felul de "acizi și baze" ca să-i rezulte așa o hotărâre? Înzestrată cu o voință de fier și cu darul de a "aduna" pe toată lumea pe lângă ea, este un lucru demn de laudă. Se chiamă că mergi mai întâi la Raluca și apoi la editură, cu toate că ești "înhămat" cu o grămadă de"verze", care cad pe capul ei să le descurce. Și le ezolvă cu o viteză greu de descris și un profesionalism așișderea.
Totodată însă, trebuie să fii pregătit cu kilograme de răbdare, pentru că la „Catacomba" ei, vin și tot vin alții și alții și fiecare are ceva "urgent de rezolvat". Iar Raluca le razolvă! Nici nu știi cum.Stai lângă ea, o urmărești, vorbește cu toți și deodată lucrările sunt gata. Cred că numai bietul de computer știe și înțelege greul pe care-l poartă în mâinile ei. În acest context, iată că își face apariția și domnul Vasile Răvescu, scriitor și jurnalist, care, după ce salută cu respectul cuvenit, se așează pe un scaun și începe o conversație "obișnuită", dar numai în mimtea domniei sale,pentru că talentul cu care "încrucișează " cuvintele pentru a scoate la iveală umorul cu care a fost înzestrat, pentru a-i binedispune pe semeni, este de o calitate deosebită; ca și omul, de altfel. Este prietenos, apropiat, comunicativ și, cu sufletul cald,reușește rapid să încălzească inimile celorlalți. Cunoscându-l astfel pe Vasile Răvescu și prin bunăvionța domnului Theodor Damian, fondatorul și directorul Cenaclului Literar "Mihai Eminescu" din New York,am avut onoarea a-l reprezenta la lansarea volumului de versuri "Un surâs în colțul gurii" (apărut la Editura Rawex Coms, București, 2014) lansare la care au participat scriitori și ziariști din diaspora română de la New York. Autorul s-a recomandat astfel: „Provin dintre jurnaliștii care trudesc în slujba cuvântului și a limbii natale". Nici nu se putea o exprimare mai frumoasă și de suflet din partea domniei sale. Preot Prof.Dr Theodor Damian a prezentat pe scurt conținutul și structura cărții, a semnalat o serie de asemănări cu unii clasici români, cum ar fi de exemplu George Topârceanu (vezi „Gărgărița și Furnica",din volum) dar a comentat și unele satire politice, foarte bine vizând situația politică din România de azi (vezi "Melcul senator"). A dezvăluit astfel asistenței faptul că poetul și jurnalistul Vasile Răvescu este un om de suflet, o persoană spirituală, plină de umor, după cum se reflectă de altfel în tot ce a scris în acest volum de poezii și a amintit piesele „Pila", „Fabula merelor", „Seară la Catacomba" din care citez: „Zarva crește, e mișcare/ Multă printre aparate,/ Se așează fiecare/ Care și pe unde poate./ Oaspeți dragi pentru Raluca,/ Editoarea gazdă bună/ Ce ne-așteaptă să ne-aducă/
La Cenaclu peste o lună."
Profesoara și jurnalista Mariana Terra a evocat foarte frumos, în cuvinte alese, talentul poetului, exemplificând cu poezia „Pâinea și cuțitul",dezvăluind totodată că a fost colegă cu autorul, ceea ce a îndreptățit-o și mai mult să citească cu atenție și cu drag și să vorbească de el. Profesoara și scriitoarea Valentina Ciaprazi a vorbit în special despre „Catrene trecute cu vederea",făcâd o paralelă foarte interesantă între marii epigoniști francezi și cei români, așezându-l pe autor alături de aceștia. Astfel, amintirile se întrepătrund legând prin unde invizibile pe românii de calitate, indiferent în ce colț al lumii s-ar afla. Și care poate fi o bucurie mai mare decât aceea a împărtășirii experienței ficăruia în slujba progresului culturii românești.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Elena Mitru
*) Cap. Amintiri din "Catacomba"
Vol. Pietoni în timp-Editura Rawex Coms-București-2019
