Salah Mahdi s-a născut la 17 martie 1955 în Bagdad (Irak), lângă zidurile Babilonului. Oripilat de ororile ce se petreceau în regimul Saddam Hussein, la vârsta de 20 de ani şi-a părăsit ţara natală, ajungând, oarecum întâmplător să se stabilească în România, deşi scopul său fusese să ajungă în Polonia. A fost însă, fascinat de frumuseţea ţării noastre, a oamenilor şi a culturii, pe care a îndrăgit-o aproape instantaneu. Şi-a desăvârşit studiile la Cluj-Napoca, fiind absolvent al Facultăţii de Drept al Universităţii Babeş Bolyai.
Anul 1980 îl găseşte ataşat cultural al Ambasadei ţării noastre în Yemen. Se reîntoarce în ţară şi se stabileşte definitiv în judeţul nostru, unde a vieţuit vreme de 35 de ani, în municipiul Satu Mare, dar şi în Negreşti-Oaş. A iubit mult plaiurile sătmărene, precum şi oamenii de aici, făcându-şi o mulţime de prieteni.
Din păcate, viaţa i-a adus şi neplăceri, firma sa, înfiinţată în anul 1990, dând faliment, iar el fiind arestat şi închis. În timpul detenţiei, s-a legat sufleteşte de preotul paroh al Penitenciarului şi, astfel, a hotărât să treacă la creştinism, fiind boteza ortodox cu numele de Ioan.
Dintre creaţiile sale literare, (poezie, proză, traduceri), a iubit enorm primul său volum de poezii scrise în limba română, „Căderea stelelor în Babilon”.
A fost premiat de Ambasada Irakului pentru volumele de traduceri din limba română în limba arabă a unor poeţi precum George Coşbuc sau Nichita Stănescu. A tradus, de asemenea, în limba arabă celebrele poeme: „Luceafărul” şi „Surâsul Hiroshimei” (Eugen Jebeleanu), precum şi binecunoscuta baladă „Mioriţa”:
Inima sa a încetat să mai bată, într-o tristă zi de iunie a anului 2015.
Claudiu Govor
