Acest lucru ar fi putut fi reparat mai târziu când la o intrare de galben sângeriu a aceluiaș Armstrong asupra unui rapidist (Grameni parcă) ai acordat doar galben. Dacă n-ar fi existat precedentul aceasta ar fi fost o decizie bună, în spiritul echilibrului jocului. Publicul s-a inflamat și atunci când un fundaș de la Dinamo a trimis mingea acasă iar portarul a luat mingea în brațe. Mulți nu știu că dacă trimiți mingea cu pulpa acest lucru nu se penalizează. Mai apoi au fost două atingeri cu mâna ale balonului, una de-o parte și alta de cealaltă parte, atingeri pe care lumea le-a considerat similare cu toate că tu ai aplicat corect regulamentul, ele nefiind aidoma. Așa s-a creat un vulcan în tribune.
Poate că la suprafață ai trecut peste „Vezuviul” din tribună, dar în interiorul tău se crease un sentiment de vinovăție care te-a făcut mai apoi să vezi realitatea din teren puțin distorsionată. Cred că atunci când a dat Petrila gol ai văzut faultul lui Borza doar cu ochii minții. Abia după meci ai văzut ce s-a întâmplat cu adevărat. VAR-ul nu a intervenit considerând că ai fost stăpân pe situație. Greșită decizie și asta.
Sunt unii care vor considera că ți-am luat apărarea doar pentru că sunt rapidist. Nu e așa. Am lăsat două-trei zile să treacă de la eveniment tocmai pentru a judeca la rece ce s-a întâmplat. Nu de puține ori am afirmat că nu există meci condus de la un capăt la altul fără greșeală. E bine totuși ca greșelile inerente să nu fie în momente cheie. Și-ți mai spun ceva: Rapidul ar fi câștigat meciul și fără acea greșeală.
Pe final, ca să mai schimb discuția, am să-ți povestesc o istorioară din cariera de arbitru a mentorului și tizului tău, Ștefan Silaghi (Szilagyi Istvan). Așadar, actualul președinte al AJF Satu Mare, cel care te-a luat sub aripa lui călăuzindu-ți primii pași în arbitraj la o vârstă fragedă (mai fragedă decât i-ar fi permis regulamentele acelor vremuri) și care mai apoi a pus umărul în ascensiunea ta spre prima finală de Cupa României, a devenit arbitru după ce a agățat ghetele de vitezist (extremă) în cui.
Șt sau Sziszi, cum îi spuneam pe atunci, Puluko, cum este alintat acum, avea o meteahnă care i-a adus multe laude la început. Ținea cartonașele galbene în buzunar. Avea reputația că poate conduce orice meci fără să acorde cartonașe. Asta până la un moment dat când a dat peste cap vreo două meciuri în Campionatul Județean (el fiind divizionar C) tocmai din această cauză. Mai apoi și-a revenit. Vezi asemănarea? Într-un fel arbitra în divizie și în alt fel în județeană. Se spune despre tine că într-un fel arbitrezi în afara granițelor și altfel aici la noi. Poți demonstra că nu-i așa. Baftă în continuare!
Opriți războaiele!
