O familie, pentru a rezista în societatea actuală, trebuie să fie guvernată de cele trei virtuţi teologice, și anume: credinţa, nădejdea şi dragostea, acestea fiind şi valorile specifice unei familii creştine, iar cea mai mare dintre ele este dragostea, după cum spunea Sfântul Apostol Pavel. Într-o familie primează dragostea creştină, apoi credinţa ca şi mărturie a trăirii vieţii duhovniceşti, iar nădejdea, care urmează credinţei, vine ca îndreptare spre Dumnezeu, oferind încredere în viitor și puterea de a merge înainte în momentele grele. Pe lângă aceste trei mari virtuţi teologice sunt și alte valori precum: pacea, libertatea, buna înţelegere, răbdarea, care ar trebui să fie mult mai prezentă, şi desigur, buna creştere a copiilor, care este una dintre îndatoririle părinţilor. Însă, dacă există iubire, există şi toate celelalte virtuți, deoarece iubirea dă roade.
În ceea ce privește educația elevilor, este de aşteptat ca un elev, atunci când intră în şcoală, să fie deja educat, cei „şapte ani de acasă” reflectându-se în comportamentul, atitudinea şi faptele lui faţă de colegi, profesori şi instituţia şcolară. Primează din nou iubirea, din care izvorăsc respectul, buna înţelegere, ascultarea şi toate valorile care se oglindesc în faptele noastre. Părinţii sunt datori să ofere o educaţie sănătoasă din punct de vedere moral şi social, dar nu trebuie să uite şi de educaţia spirituală. Părinții au rolul sfânt de a sădi credința și învățăturile morale în sufletele copiilor prin propriul exemplu. Familia creștină este un loc al creșterii, educării și formării pentru viață a copiilor. Totul începe cu ascultarea copiilor față de părinți și cu dorința părinților de a nu-i crește în mânie, ceartă, revoltă, ci cu toate valorile unei educații creștine autentice.
Într-o societate care nu prea mai ascultă, într-o societate în care se vorbește tot mai mult despre individualism, despre egoism, auzim de foarte multe ori părinți care spun că trebuie să fie prieteni ai copiilor lor, ceea ce nu este întotdeauna corect. Una este să fii prieten, dar alta este să fii părinte. A fi părinte cu adevărat înseamnă a-ți asuma responsabilitatea creșterii și educării pentru viață a copilului și să nu-ți fie teamă să pui limite în creșterea acestuia pentru că el are nevoie de îndrumare. Educaţia elevilor este un proces continuu şi de lungă durată, la care trebuie să contribuie şi cadrele didactice. Este şi datoria profesorilor, să cultive şi să se îngrijească de aceste valori sădite în familia creștină, având un rol în promovarea valorilor familiei creştine. Programele şcolare cuprind la disciplina Religie multe lecţii în care se vorbește despre valori religioase, despre virtuţi, iar acestea sunt introduse din clasele mici şi până la liceu, unde virtutea este prezentată în comparaţie cu păcatul. Tot ce se expune la nivel teoretic trebuie urmat de transpunerea în viaţa de zi cu zi. Nu se poate vorbi de iubirea aproapelui fără implicarea copiilor în diferite activităţi filantropice, deoarece doar participând efectiv la faptele bune vor cunoaşte bucuria săvârşirii lor şi vor dori să le repete. Familia şi, în special, familia creştină, este supusă multor provocări. Realitatea ne oferă numeroase exemple de familii despărţite de una sau mai multe graniţe cu copii crescuţi de bunici, familii distruse de anumite vicii precum alcool sau droguri, familii monoparentale, familii care se destramă foarte uşor prin divorţ şi lista este lungă, din păcate. Lipsa credinţei şi a valorilor face să existe multe astfel de cazuri. Sunt mulți copii pe care părinţii nu i-au dus deloc la biserică, găsind justificări, de la faptul că muncesc foarte mult şi duminica se odihnesc, sau că nu au fost duşi nici ei la biserică, sau că nu au găsit de cuviinţă să facă acest lucru. Familia este primul univers al copilului, locul unde se simte în siguranţă şi unde se pun bazele educaţiei. Familia ar trebui să fie prima școală a credinței pentru copii, deoarece acolo au loc primele lecții de credință. Credința este esențială în dezvoltarea corectă a unui copil, în creșterea lui nu numai trupească, ci spirituală, sufletească. Trăind într-o lume în care sunt multe influențe negative, ce pot vicia creșterea unui copil, ne gândim ce viitor ar putea să aibă copiii dacă astăzi se întâmplă atâtea lucruri îngrozitoare. Prin intermediul canalelor de știri sau media aflăm ce pot face unii copii dacă nu se sădesc în ei, de mici, duhul credinței și dragostea de biserică.
În prezent, dependenţa de tehnologie este o provocare pentru familia contemporană. Folosirea excesivă a tehnologiei duce la o comunicare deficitară între membrii unei familii, la izolare, certuri şi chiar la dezbinare. Se crează, astfel, o prăpastie între copil şi părinţi, mulți copii se joacă ore în șir pe telefon sau tabletă, transformând noaptea în zi, iar printre consecinţe se numără şi eşecul şcolar. Atunci când copilul petrece multe ore în faţa unui ecran, de cele mai multe ori se întâmplă acest lucru pentru a umple un gol, cauzat fie de lipsa unui părinte, fie de lipsa unei atmosfere frumoase în familie, fie de un timp pe care părinţii nu-l petrec alături de copii, nu-i ascultă cu adevărat. Tehnologia este necesară în vremurile actuale, însă trebuie folosită cu discernământ. Sunt frecvente discuţii cu elevii referitor la pericolul reprezentat de informaţiile de pe internet sau de pe rețelele de socializare pe care nu le mai verifică. Pur şi simplu preiau o informaţie „la prima mână” şi îi atribuie imediat valoare de adevăr doar pentru că a spus-o cutare influencer sau au găsit-o pe diverse site-uri. Nu au răbdare să verifice şi nici curiozitatea de a afla ce mai spune şi altcineva. Cadrul didactic încearcă să le explice şi să-i îndemne să fie vigilenţi din acest punct de vedere, pentru că nu tot ce văd şi aud pe reţele şi pe internet este şi adevărat. Este important să cercetăm și să verificăm informațiile, deoarece neştiinţa, necunoaşterea, ne fac neputincioşi şi ne vulnerabilizează până acolo încât putem fi uşor manipulaţi. A cerceta nu înseamnă doar a citi, ci și a aprofunda, a te duce să iei informaţiile din mai multe surse şi să le treci prin filtrul propriei gândiri. Este un exerciţiu complex, dar trebuie ca un adolescent să se obișnuiască să filtreze conţinuturile, să-şi formeze propriile opinii, însă nu pentru că aşa spun unii şi alţii, ci pentru că au ajuns ei înşişi la acea concluzie, după ce au cercetat şi analizat în profunzime.
Într o societate digitalizată, într o societate în care copiii sunt bombardați cu informații care nu întotdeauna pot fi verificate la cât de reale sau adevărate sunt, într-o societate în care copiii își găsesc foarte greu drumul, cât de important este să se sădească în inima copiilor dragostea de Dumnezeu, frica de Dumnezeu, dar nu în sensul acesta de teamă, ci frică de a nu pierde iubirea lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur, punând accent pe zidirea caracterului copiilor și pe educație, îi îndeamnă pe părinți să-i crească și să-i educe, nu să-i îmbrace neadecvat sau să aibă grijă de aspectele lor exterioare. Educația se imprimă în primii ani de viață ai copilului, la fel cum se imprimă sigiliul pe ceară. După ce ceara se întărește, sigiliul rămâne. Dacă la copii se imprimă, din primii ani pe care-i petrec alături de părinții lor, buna credință, buna cuviință și se formează caracterul lor în frica lui Dumnezeu și în buna creștere, atunci copilul acela va avea un început frumos. Dacă în viaţa noastră nu este prezentă biserica, nu există smerenie și curăţare de păcate, nu există rugăciune, mulți încearcă să-şi aline sufletul pe cale artificială, prin alcool, droguri sau alte vicii, pentru a înăbuşi vocea conştiinţei. Cel care suferă de patima băuturii, a fumatului, a drogurilor, nu-şi înăbuşă vocea conştiinţei decât pentru o perioadă de timp, căci ea este vocea lui Dumnezeu din sufletul nostru.
Un adolescent care începe să consume alcool sau droguri a avut o traumă în copilărie. Poate să fi fost un copil care nu a avut parte de suficientă afecțiune din partea părinților, care nu a avut parte de o relație destul de apropiată cu aceștia, care nu a comunicat îndeajuns sau nu a învățat să comunice. Adolescenții doresc foarte mult să comunice. Mulți dintre ei spun că motivul principal pentru care încep să consume droguri este lipsa de afecțiune și faptul că nu reușesc să stabilească o legătură cu lumea înconjurătoare. Nu au mecanisme de a se prinde într-un dialog eficient cu societatea și cu familia. Sunt lăsați de izbeliște de mici, sunt uitați în fața calculatoarelor, a tabletelor, a televizoarelor. Ajung la un moment dat să-și ia informațiile de oriunde, nefiltrate și negestionate. Curiozitatea este o trăsătură umană normală și productivă. Adolescenții trebuie să discute lucrurile cu cineva. Le pot discuta cu specialiști, dar cel mai bine este să le discute cu familia. Dacă ei se simt neînțeleși, dacă se simt certați când deschid un subiect, dacă sunt judecați, criticați, pedepsiți se vor închide într-o lume a lor sau vor căuta un alt punct de refugiu. Consumul de droguri sau de alcool al adolescentului este o consecință a greșelilor părintelui. Este ceva în neregulă și în societate, dar familia, fiind cel mai aproape de copil din punct de vedere emoțional, trebuie să fie prima care să vadă anumite lucruri și să ia cunoștință de ele. Sunt părinți care nu vor să impună anumite limite copiilor sau care nu recunosc faptul că, copilul lor are probleme cu consumul de droguri sau alcool, invocând drept scuze faptul că asta este societatea. Un copil foarte iubit, care are comunicare permanentă cu părintele, nu va consuma droguri indiferent care este contextul în care se găsește. Credința oferă familiei o temelie solidă de iubire, armonie și sprijin în fața încercărilor vieții.
