Un fost cercetător al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Mihai Burcea, a publicat marţi, 22 octombrie, pe www.militiasprirituală.ro, o listă cu 35 de persoane care în regimul comunist au îndeplinit funcţii importante în cadrul Securităţii. Pe lista prezentată în cadrul articolului intitulat “IICCMER şi politica de partid a memoriei”, se regăsesc ofiţeri şi generali provenind din cele patru arme care constituiau osatura sistemului represiv comunist (Securitate, Miliţie şi Penitenciare – Ministerul de Interne şi Justiţie – judecători militari şi procurori militari din cadrul Ministerului Apărării Naţionale). Pe lista celor 35 de ofiţeri şi generali care, potrivit lui Mihai Burcea, „constituiau osatura sistemului represiv comunist”, se află şi doi sătmăreni, precum şi un bihorean care, timp de doi ani, a fost şef de secţie la Penitenciarul Satu Mare.
Demers făcut în urma refuzului IICCMER
Potrivit lui Mihai Burcea, la data de 11 aprilie 2013 conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) anunţa printr-un comunicat de presă că a identificat un număr de 35 de persoane din sistemul carceral comunist despre care institutul ar deţine „indicii temeinice” că ar fi săvârşit „grave infracţiuni” în locurile de deţinere în care au activat. Faptele comise de aceştia ar fi întrunit „elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav şi genocid”, susţine IICCMER. Însă comunicatul nu a fost însoţit de niciun exemplu edificator care să susţină demersul, altfel unul normal.
Revenind la lista celor “35 de torţionari” Burcea a constatat că din mult trâmbiţata enumerare au fost redate până acum doar două nume: Alexandru Vişinescu şi Ion Ficioru. “Dorind să aflăm care sunt şi celelalte persoane prezente pe această listă, ne-am adresat în scris conducerii IICCMER cu scopul de a solicita şi celelalte nume care deocamdată nu au fost date publicităţii. Din păcate, cererea noastră a rămas fără răspuns. Preşedintele executiv, Andrei Muraru, ne-a comunicat că nu poate furniza niciun nume întrucât ar încălca legislaţia referitoare la datele cu caracter personal. În urma refuzului IICCMER de a ne comunica nişte informaţii cu care chiar instituţia în cauză s-a fălit pe site-ul său că le-ar deţine, am hotărât să elaborăm noi o listă cu foştii militari care au deţinut funcţii de comandă în aparatul de represiune comunist şi care trăiesc în România”, se arată în materialul publicat de Mihai Burcea pe site-ul www.militiasprirituală.ro.
Printre cele 35 de nume făcute publice cu această ocazie se află şi doi sătmăreni precum şi un bihorean care, timp de doi ani, a fost şef de secţie la Penitenciarul Satu Mare.
Locotenent-colonelul Babicsak, la poziţia a treia
Primul dintre sătmărenii din lista celor 35 se află la poziţia a treia. Este vorba despre locotenent colonelul de penitenciare BABICSAK (BOBICIAK) ANTON (n. 3 mai 1926, sat Agriş, com. Micula, jud. Satu Mare), de profesie miner. Potrivit unei autobiografii date în 1959, în perioada în care a satisfăcut serviciul militar la Centrul de Instrucţie Securitate nr. 2 Brad şi Batalionul 4 Securitate Intervenţie (15 oct. 1948 – 4 nov. 1950), Babicsak a „participat la acţiunile împotriva teroriştilor din regiunea Severin”.
După lăsarea la vatră, Babicsak s-a angajat ca gardian-curier la Penitenciarul Satu-Mare (1 febr. – 15 apr. 1951) de unde, după câteva luni de zile, va fi trimis la Penitenciarul Jilava pentru a urma cursurile Şcolii de cadre profesionale/ofiţeri de penitenciare (15 apr. – nov. 1951). Ulterior, după accederea în Corpul ofiţerilor militarizaţi din MAI a fost repartizat în diverse funcţii de comandă din aparatul exterior: ajutor director serviciu la Penitenciarul Suceava (7 nov. 1951 – 3 apr. 1952); responsabil cu construcţiile la Colonia de muncă Chilia Veche/formaţiunea 0963 (3 apr. – 26 apr. 1952); responsabil cu producţia (26 apr. 1952 – 1 iun. 1953) şi comandant al formaţiunii 0886 Tătaru – unitate subordonată Centrului de Coordonare a Coloniilor de muncă din Delta Dunării (Chilia Veche, Tătaru şi Periprava) cu sediul la Chilia Veche (1 iun. – 1 sept. 1953); comandant al Coloniei de muncă Periprava/formaţiunea 0910 – pendinte de Centrul sus-menţionat (1 sept. – 20 dec. 1953).
A mai ocupat funcţiile de şef al Secţiei „Tătaru” din Colonia de muncă Chilia Veche (20 dec. 1953 – 1 oct. 1954); comandant pază (1 oct. 1954 – 1 apr. 1955) şi locţiitor al şefului Secţiei „Grădina” (1 apr. – 1 iun. 1955), şef al Secţiei „Salcia” din Colonia de muncă Dăeni/ formaţiunea 0957 (1 iun. 1955 – 1 ian. 1956); şef al Secţiei „Tătaru” (1 ian. 1956 – 1 mart. 1957) şi locţiitor comandant pentru pază şi regim la Colonia de muncă Chilia Veche/ formaţiunea 0600 (1 mart. 1957 – 1 febr. 1958); locţiitor comandant pentru pază şi regim la formaţiunea 0830 Periprava (1 febr. – 1 sept. 1958); şef al Secţiei „Stîna” din Colonia de muncă Chilia Veche/formaţiunea 0600 (1 sept. 1958 – 1 iun. 1961); ofiţer de serviciu prim funcţional (1 iun. – 1 aug. 1961) şi şef al Secţiilor de femei „Ada Marinescu” şi „Horticola” din cadrul Penitenciarului Tulcea (1 aug. 1961 – 1 oct. 1969); ofiţer de serviciu în cadrul Secţiei „Delta”, locţiitor comandant secţie şi ofiţer instructor III la Secţia „Bacuri” (1 dec. 1969 – 1 mai 1975), comandant al Secţiei de deţinere „Chilia Veche” din Penitenciarul Tulcea (1 mai 1975 – 31 iul. 1977).
A fost trecut în rezervă la 31 iulie 1977 ca urmare a aplicării prevederilor Decretului Consiliului de Stat nr. 225/1977.
Fostul şef al Penitenciarului Satu Mare, printre torţionari
Printre torţionarii care au legătură cu Satu Mare mai este menţionat şi colonelul de penitenciare DUMA IOAN EMILIAN (n. 21 nov. 1928, com. Pietroasa, jud. Bihor), aflat la poziţia numărul 14, care în perioada 15 august 1968 – 1 decembrie 1970 a ocupat funcţia de şef de Secţie la Penitenciarul Satu-Mare.
Demers de popularizare al torţionarilor
Prin acest demers, Mihai Burcea afirmă că şi-a propus să popularizeze numele torţionarilor pentru ca puţinii supravieţuitori ai „Gulagului” românesc să-i recunoască şi să-şi povestească propriile experienţe. Informaţiile prezente în acest material documentar provin din Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti, Arhiva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Arhiva CNSAS, lucrări de specialitate, memorialistică şi presă. “De unde ştim că aceşti ofiţeri mai sunt în viaţă sau se mai află în ţară ? Simplu! Unele nume prezente în listă se găsesc în cartea de telefoane sau pe internet, putând fi verificate cu un simplu click. Cu unii am stat de vorbă telefonic, iar pe alţii i-am vizitat la domiciliu. De alţii am aflat, prin ricoşeu, chiar în urma convorbirilor cu unii dintre aceştia. Totodată, este foarte probabil ca, în unele cazuri, unii dintre ei să fi murit între timp sau să fi părăsit ţara. Totuşi, am ales să vi-i prezentăm pe toţi în speranţa că în urma semnalelor primite de la cititori, lista poate fi corectată sau adusă la zi pe parcurs”, se mai arată în materialul prezentat de Burcea.
Florin Dura
