Este de-a dreptul jignitor până la umilinţă faptul că ţările Europei care se pretind simboluri ale democraţiei au decis din nou să blocheze traseul României spre Spaţiul Schengen. În acelaşi timp este pe deplin justificată şi deloc orgolioasă reacţia ministrului român de Externe, Titus Corlăţean, care le-a transmis ţărilor comunitare să ne caute dacă ne doresc în spaţiul de liberă circulaţie. Detaliind, el a explicat că nu se pune problema ca România să abandoneze acest obiectiv legitim, dar ţara noastră nu poate sta în genunchi şi cu mâna întinsă, câtă vreme şi-a îndeplinit clar obiectivele tehnice din acquis-ul Schengen dar continuă să suporte acuzaţii cu care nu are legătură, însă i se pun în cârcă şi este refuzată din cauza lor.
A devenit cât se poate de evident că granzii Europei inventează tot felul de pretexte, precum MCV, pentru a amâna primirea României în Spaţiul Schengen, de mână cu Bulgaria, reglându-şi balanţa de putere în funcţie de interese electorale şi de dorinţa de a fi pe placul propriilor cetăţeni când prestaţia economică din ţara lor are sincope ce nu pot fi ţinute sub obroc. Sau adesea din prostie..
Într-o scurtă paranteză, aş aminti în acest sens absurditatea unei campanii promovate de o parte a mass-mediei englezeşti la adresa “hoardelor” de români şi bulgari despre care se susţine că vor invada, de la 1 ianuarie 2014, piaţa muncii dar şi casele britanicilor. Pe un fluturaş răspândit pe străzile Londrei se precizează că 29 de milioane de români şi bulgari, câţi sunt în realitate în total în cele două ţări, vor ajunge până a le mânca englezilor animalele de companie, dacă aceştia îi vor primi în case pe esticii europeni.
Pe de altă parte se cuvine subliniat că în anii anteriori clasa politică de la Bucureşti a supralicitat pe tema aderării României la Schengen creând orizonturi prea mari de aşteptare care au generat decepţii în rândul cetăţenilor ţării din cauza refuzului repetat. Copreşedintele USL, Crin Antonescu, nu consideră că intrarea în spaţiul de liberă circulaţie este un obiectiv prioritar pentru agenda externă a României. Condiţiile de admitere au fost îndeplinite cu brio de multă vreme şi, pe bună dreptate, în opinia liderului liberal “se poate trăi şi fără Schengen”. Iar pierderile sunt reciproce având în vedere că, până la urmă, interesele economice ale unor firme din ţările care ne refuză sunt prejudiciate doar din false motive, inclusiv de natură electorală. În concluzie, se poate spune că România procedează corect aşteptând să fie poftită în Spaţiul Schengen.
Voicu D. Rusu