Aho, aho, copii şi fraţi
De castor vă depărtaţi, cuvântul nu-i ascultaţi,
Ca pe-un om să nu-l trataţi, căci riscaţi să fiţi trădaţi!
S-a sculat mai an castorul digan
De toţi s-a luat, ziceai c-a turbat
Cu guşă porcească şi mintea orbească
Un Logan alb a încălecat, cu număr de la senat
Pornind prin tot satul umblând cu şantajatul,
Dar lumea nu-l primea, ci îl fugărea,
Căci deja ştiau de apucătura sa
La orice sindrofie sau aniversare
Castorul înfuleca alcoale şi potoale
Până i se duceau izmenele la vale.
Acum profită de ultimele zile de demnitar
Ce i s-a pregătit bietului căcănar, el nu are habar,
Pe 10 ianuarie va primi sentinţa cea finală,
Ce-l va zbura din parlament în lumea cea reală
Şi nu-i va fi deloc uşor slinosului castor
Când va trebui să dea seamă propriului popor
Greu pentru un senator delator să zboare-n decor
Urmează sport cu un fraier, el trebuie să ia viteză,
Ca de la sătmăreni să nu şi-o ia în freză
Zeci de oameni calomniaţi îl vor acţiona în instanţă
Pe ischemicul rozător, el comandante turnător,
Iar justiţia va trage concluzia punând totul în balanţă
Că puşcăria e refugiu bun când castoru-i o zdreanţă.
Ia pocniţi din bice măi şi sunaţi din zurgălăi!
Fugărind castorul măi peste dealuri, peste văi!
Hăi! Hăi!
