Nesimțirea dusă la nivel de ”artă”

În Satu Mare, unii șoferi nu mai parchează. Ei colonizează. Tragi pe dreapta ca tot omul? Slab. Adevăratul „jmeker” își lasă mașina în așa fel încât o stradă întreagă intră în ședință de criză. Ambulanța? Să ocolească. Autobuzul? Să aștepte. Vecinii? Să mediteze la viață până apare măria-sa cu cheia în mână și mers de împărat ieșit după semințe.
Mai sunt și amatorii care blochează câte o intrare în curte. Ăia sunt juniorii. Nivelul profesionist e când reușești să transformi o stradă întreagă într-un puzzle urban, doar pentru că „stau două minute, boss”. Două minute în care jumătate de cartier își reconsideră credința în civilizație.
E fascinant cum omul care nu nimerește un loc de parcare la 20 de metri distanță găsește perfect centrul străzii ca să-și lase tigaia pe avarii, de parcă avariile sunt un fel de permis universal pentru nesimțire. În Satu Mare, semnalizarea nu mai înseamnă „atenție”, ci „fac ce vreau, că mi-am pus beculețele”.
Dar poate suntem noi nedrepți. Poate oamenii nu blochează strada din nesimțire. Poate doar vor să fie observați. Și sincer, când paralizezi traficul ca un boss final de GTA, e greu să nu te remarce lumea.